Inedite (stranii și surprinzătoare) sunt cuvintele rostite, cu aproape trei secole înainte de primul zbor cu un avion, de Leonardo da Vinci : „Odată ce ai încercat zborul, vei păși totdeauna pe pământ cu ochii ridicați spre cer, acolo unde ai fost și vei dori mereu să te întorci”. Această aspirație spre zbor a marelui geniu renascentist s-a materializat în diverse și cutezătoare proiecte, datele culese de el, despre atmosferă, fiind folosite apoi, la două veacuri distanță, pentru realizarea baloanelor cu heliu și hidrogen. Cu un astfel de balon, în anul 1783, s-a reușit întâia înălțare la cer a omului. … Citește mai departe
Category: Despre tot felul de lucruri
Mejda și țărușul
În paradisul pierdut – încă de la început -, nici un petecuț de pământ nu era împrejmuit. Adam și Eva erau liberi ca pasărea cerului. Nu s-au legat de nici un gard, pentru a-l păzi cu strășnicie. Nici de dezlegat calul de gard nu se preocupau (încă n-aveau încurcături ce necesitau identificarea unei ieșiri onorabile) și nici de sărit garduri la „vecinul sau vecina, cu idila…” nu putea fi încă vorba.
Ce „minune minunată” a fost lumea la facerea ei, fără garduri (precum este întinderea mării, a muntelui, deocamdată) și cu felurite lemne pline de poame dulci, până când Creatorul, … Citește mai departe
Șoapte… despre cafeaua mea cu lapte
Știm prea bine că și bradul cel bătrân s-a înălțat spre cer dintr-o simplă sămânță. Omitem însă, uneori, că acest grăunte de genială genetică se numără printre marile miracole ale lumii pământene. Boabele de grâu descoperite într-o piramidă egipteană și puse în sfânta țărână a lumii vor încolți și vor da rod bun, bogat. Nici în cele două mii de ani de adâncă adormire, ele nu-și vor pierde identitatea, nu-și vor uita nicicum menirea.
Reverie
Iernile ultimilor ani, preponderent private de alb, s-au târât monoton și mohorât, ca un talmeș-balmeș de toamnă târzie și primăvară timpurie. Din acest motiv, cred, atunci când dă peste lume un ger de crapă pietrele ori se-ntâmplă minunea să ningă molcom, cu fulgi mășcați ce se „împăturesc” curat peste câmpuri, peste copaci, peste case, peste cugete…, mă cuprinde o stare de visare. Nu una de melancolie propriu-zisă, de nostalgie pură – ce presupune și o anume componentă de tristețe -, ci una de poezie, de reverie vie, veselă, reconfortantă și chiar luminoasă; nu una în care amintirile mă țin cu … Citește mai departe
Convertire
În „primăvara Paștilor”, ÎNVIEREA, precedată fiind de reprobabila faptă a răstignirii, are și o oarecare notă de vină, de tristețe, în timp ce Crăciunul este încărcat numai cu lumină și căldură, numai cu nostalgie și speranță, NAȘTEREA însemnând, prin excelență, un izvor de apă vie, de bucurie.
Indiferent dacă credem, sau nu, în cineva situat mai presus de sinele nostru, mărinimia este o calitate umană de primă mână, iar la un pas distanță de acest adevăr se află un altul, la fel de evident: moșul cu o singură mână (aceea de a dărui) este cel mai reprezentativ model de dragoste … Citește mai departe