Ca și în traiul de zi cu zi, la urcușul pe munte alternează porțiunile plate, pe care le traversăm sărind într-un picior și fluierând o melodie care nu ne dă pace, cu porțiuni abrupte în care aproape ne târâm în coate și genunchi, scrâșnind din dinți. În timpul efortului depus pe poteca pitită în pădure ori strâmtorată de stânci, de unde zărim numai frânturi de munte și doar petece de cer, n-avem vreme pentru cugetare și contemplare, și nici posibilitatea de a evalua anvergura și arhitectura. Abia când atingem culmea golașă de munte și stăm suspendați între dincoace și dincolo, … Citește mai departe
Category: Despre munți… și mulți dintre noi
În ceață
La firul ierbii
Pe timpuri, țăranii erau talpa țării. Ulterior, pentru o vreme, proletariatul (clasa muncitoare cum i se mai spunea) a devenit temelia societății. Astăzi nu poți preciza precis cine compune fundamentul. Un singur lucru e sigur: nu există o unică scară socială, ci mai multe, egale numeric cu criteriile de clasificare, putându-se configura ierarhii după averea agonisită, după salariul încasat, după nivelul studiilor efectuate, după gradul de morală sau de cultură… Ca atare, aprecierea cuiva presupune o analiză de ansamblu, realizată pe toate planurile personale, căci sunt oameni în care sălășluiesc laolaltă geniul și nebunia, sunt cetățeni „mari” cu caractere mici, … Citește mai departe
Acalmie
Alergarea e starea, căci trăim alergând după te miri ce iluzii și fantezii. Și cum din fugă zărim doar frânturi și culegem numai firimituri, ni se întâmplă adesea să trecem, fără vreun solid argument, pe lângă locuri și lucruri cu accent, pe lângă un moment magic așezat chiar pe acostament.
În munți, la peste 1200 m altitudine și numai în locurile liniştite, cu poteci puţin umblate, putem avea norocul de a vedea cum se ridică din lanurile de jnepeni cocoșul de munte sau „gotcanul”, cum este denumit în termeni populari, cu zborul său greoi, constând din bătăi dese din aripi … Citește mai departe
Diferiți
Codrul e tărâmul tainic în care copacii și-au dat întâlnire. Nu seamănă unul cu altul, cum nu sunt identici nici copiii ce provin din aceiași părinți, căci nu doar amprenta genetică contează, ci și ambiția, înclinațiile și anturajul, putând răsări un vlăstar aristocratic chiar și într-o tufă sălbatică – posibilitate edificator expusă de Jane Austen în romanul „Mândrie și prejudecată”.
Înalți și drepți, ori contorsionați și piperniciți, cu ace sau frunze ce foșnesc, cu scoarța albă, neagră sau galbenă, cutată ori netedă, curată, toți copacii au fost întâi semințe, toți vor pe verticală și să vadă cerul, toți tac neclintiți, … Citește mai departe