


Pe timpuri, țăranii erau talpa țării. Ulterior, pentru o vreme, proletariatul (clasa muncitoare cum i se mai spunea) a devenit temelia societății. Astăzi nu poți preciza precis cine compune fundamentul. Un singur lucru e sigur: nu există o unică scară socială, ci mai multe, egale numeric cu criteriile de clasificare, putându-se configura ierarhii după averea agonisită, după salariul încasat, după nivelul studiilor efectuate, după gradul de morală sau de cultură… Ca atare, aprecierea cuiva presupune o analiză de ansamblu, realizată pe toate planurile personale, căci sunt oameni în care sălășluiesc laolaltă geniul și nebunia, sunt cetățeni „mari” cu caractere mici, … Citește mai departe
Alergarea e starea, căci trăim alergând după te miri ce iluzii și fantezii. Și cum din fugă zărim doar frânturi și culegem numai firimituri, ni se întâmplă adesea să trecem, fără vreun solid argument, pe lângă locuri și lucruri cu accent, pe lângă un moment magic așezat chiar pe acostament.
În munți, la peste 1200 m altitudine și numai în locurile liniştite, cu poteci puţin umblate, putem avea norocul de a vedea cum se ridică din lanurile de jnepeni cocoșul de munte sau „gotcanul”, cum este denumit în termeni populari, cu zborul său greoi, constând din bătăi dese din aripi … Citește mai departe
Codrul e tărâmul tainic în care copacii și-au dat întâlnire. Nu seamănă unul cu altul, cum nu sunt identici nici copiii ce provin din aceiași părinți, căci nu doar amprenta genetică contează, ci și ambiția, înclinațiile și anturajul, putând răsări un vlăstar aristocratic chiar și într-o tufă sălbatică – posibilitate edificator expusă de Jane Austen în romanul „Mândrie și prejudecată”.
Înalți și drepți, ori contorsionați și piperniciți, cu ace sau frunze ce foșnesc, cu scoarța albă, neagră sau galbenă, cutată ori netedă, curată, toți copacii au fost întâi semințe, toți vor pe verticală și să vadă cerul, toți tac neclintiți, … Citește mai departe
Trebuie să ne rânduim plecarea asemeni iubitorilor de munte, nerăbdători de apropiata revedere și care-și pregătesc în tăcere și cu migală rucsacul de drumeție.
Pregătirea temeinică ce precede orice ascensiune este singura de natură a asigura siguranța și stăpânirea de sine, absolut necesare escaladării. Este exclus să plecăm la drum în pripă și nepregătiți, rostind cuvinte de încurajare („ A fi cumva! ”) sau de consolare („ E bine și așa! ”), ci numai după alegerea unui itinerar adecvat abilităților fizice ale participanților, după planificarea rațională a etapelor ce urmează a fi parcurse și o prealabilă informare cu privire la … Citește mai departe