Puțini pământeni au parte de nemurirea numelui.
Printre ei se numără și merituoșii care, cu ambiție și perseverență, nu doar că au reușit să aducă la lumină filonul de talent nativ (lăsându-l apoi să mucegăiască, cum fac mulți, când își dau seama cât este de trudit pentru a-l pune în valoare), ci l-au cizelat și lustruit neîncetat, făcându-l să strălucească și dincolo de moartea venită mult prea curând peste o existență trăită la mare intensitate pe calea desăvârșirii.
Cu adâncă prețuire arăt că în această selectă galerie s-a înscris definitiv și „mama cea măiastră” a Sălăuței, care a călăuzit pașii multor copii pe poteca tradițiilor populare (singura punte sigură ce ne leagă de trecut) și care, cu glasul său inimitabil, și-a adus aportul la dobândirea faimei de către ansamblurile cu care a colaborat: Cununa, Păunița, Codrișorul, Someșana.
Rar vin pe lume oameni precum Valeria Peter Predescu (26.10.1947, Telciu – 27.04. 2009, Bistrița), ce și-a închinat întreaga viață culegerii și prelucrării folclorului românesc. Și nu a făcut-o oricum, ci cu pasiune și fără preget, străbătând în lung și lat ținutul natal, povestind îndelung și în amănunt cu bătrânii satelor. Tocmai de aceea istoria i-a încredințat cheia de la lada de zestre folclorică a Țării Năsăudului, de unde, cu mare emoție, a scos și a scuturat praful uitării așternut peste tulburătoare balade, doine, cântece de joc cu strigături, cântece de dragoste, cântece legate de ceremonialul de nuntă sau de ritualul de înmormântare, pricesne, colinde…
Ca solistă de muzică populară a debutat în anul 1972, primele înregistrări fiind efectuate la Radio Cluj, pentru ca în anul 1973 să înceapă colaborarea cu Radiodifuziunea Română și realizatorul de emisiuni TV Mărioara Murărescu, devenind în doar câțiva ani o îndrăgită interpretă de folclor transilvănean. Parcursul său impresionant în această profesiune de credință este imposibil de redat în doar câteva cuvinte. Mă voi rezuma să arăt că Valeria Peter Predescu a câștigat concursul „Floarea din grădină”, a obținut trei medalii „Cântarea României” și multe alte premii la festivalurile la care a participat, editând de-a lungul timpului 61 de albume și publicând patru cărți și culegeri de folclor.
Dintre zecile de melodii populare autentice, am ales una care îmi place în mod special:
M-o-ntrebat cucuțu,
Dacă i-aș vinde glasu,
Mi-ar da plată cât de bună,
Să îl dau batăr o lună.
Al meu glas nu-i de vânzare,
Că-i numa de stâmpărare,
La omul cu supărare.
Al meu glas nu îl poci da,
Că n-am cu ce mă alina,
Și-mi trebe glasu meu,
Când m-ajunge doru-greu,
De cântat sara pe stele,
La omu cu doruri grele.
Mi-e-mi trebe glasu,
Când mărg vara la lucru,
De cântat sara pe lună,
La omu cu voie bună,
De cântat sara pe vale,
Să-mi treacă de supărare.
Când descoperi crâmpeie din viața unui asemenea om n-ai cum să nu te întrebi: „Oare ce aș putea face și eu ca lumea să fie mai bună și mai frumoasă?!”