Între orgoliu și original.

Principiul latin „Nemo censetur ignorare legem” exprimă ideea că nimeni nu poate invoca ignoranța sau eroarea de drept în apărarea sa, ceea ce înseamnă că necunoașterea legii sau cunoașterea greșită a legii nu înlătură obligația persoanelor de a se conforma legii și de a răspunde pentru încălcarea ei, cum clar statuează și art 1 alin. 5 din Constituție: „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.

Se presupune așadar că fiecare dintre noi suntem la curent cu toată legislația în vigoare. Chiar dacă este o presupunere absurdă, ilogică, în condițiile în care la finele anului 2019, … Citește mai departe

Cărți uitate

„Unele cărți sunt în mod nedrept uitate; nici unele nu sunt ținute minte pe nedrept” – Wystan Hugh Auden

Uneori, mă întreb retoric, unde eram oare noi, românii, când cădea capul lui Mihai Viteazul la Câmpia Turzii ?! De ce am întors spatele noi, românii, unui om luminat precum Nicolae Bălcescu, silindu-l să moară, bolnav și singur, la Palermo, fără a ști nici astăzi unde-i este mormântul ?! Cum am putut noi, românii, să-l forțăm pe Alexandru Ioan Cuza să ia calea exilului și să moară supărat departe de casă (Heidelberg – Germania), după ce a așezat țara pe … Citește mai departe

Iacob Mureșianu

După cum bine se știe, flacăra făcliei dăruiește gliei un rotocol generos de lumină, dar păstrează în penumbră pe cel care o ține dreaptă în mijlocul poporului său. Un asemenea purtător de stindard strălucitor a fost Iacob Mureșianu, ce și-a închinat întreaga viață idealului de emancipare a românilor transilvăneni, slujind discret și cu devotament neamul din rândul căruia s-a ridicat pentru a făuri din miezul țării (Brașov) o vatră românească luminoasă și un focar intens de cultură, în pofida vremurilor vitrege și a pragurilor puse în calea gazetelor pe care magistral le-a păstrat și le-a protejat, chiar dacă apariția lor … Citește mai departe

Izvorul Tăușoarelor

„Speologia, la nivel explorativ, e o coborâre în sine, un montanism întors pe dos, o urcare prin coborâre, o iluminare prin întuneric, o polifonie simfonică prin tăcere. O altă cale, de fapt, care duce la același dumnezeu ce ne bântuie: setea de cunoaștere” – Crin Triandafil Theodorescu.

După ce trecem de culmea sugestiv numită „Culminație”, obișnuim să facem un prim bilanț. În mod conștient sau nu, tragem o linie de demarcație între activul și pasivul înfăptuirilor, socotelile subliniind că nu vom avea timp suficient să le împlinim pe toate: să citim toate cărțile din bibliotecă; să călcăm cu bocancii … Citește mai departe

Încotro

Conștientizăm puținul ce ne este îndestulător, doar când îl așezăm în rucsacul de drumeție. Poate așa ar trebui să procedăm și când va fi să plecăm în ultima călătorie, fără a lăsa însă pregătirea bagajului doar pe seama mincinosului mâine.

Când eram începători în ale drumețiilor montane puteam fi recunoscuți de departe: aveam înfățișarea unor triști turiști turtiți de mari poveri. Rucsacul excesiv de voluminos, în care înghesuisem de-a valma lucrușoare lumești de prisos, ne imprima un mers împleticit, împiedicându-ne să ne delectăm cu desăvârșitele decoruri. Obișnuiam să urcăm cu capul plecat în pământ, căci pe vremea aceea traseul nu … Citește mai departe