Încă din antichitate dăinuie credința că „Omul are, cu adevărat, ce a dăruit!” (Seneca). Păstrând esența, Sf. Francisc de Assisi a adăugat: „Prin dăruire, primim!”, în timp ce Maica Tereza a pus accentul pe o altă fațetă a generozității: „Nu contează cât dăruiești, ci câtă dragoste pui în ceea ce dăruiești!”, echivalentul proverbului românesc: „Darul nu după mărime, ci după dragoste se prețuiește”, țăranul român fiind convins de rostul divin al mărinimiei: „Dar din dar se face rai”. Și multe altele s-au mai spus de-a lungul vremii despre generozitate: că omul trebuie … Citește mai departe
Alma Mater
Raportat la data nașterii, sunt rodul dragostei din timpul sărbătorilor de iarnă, așa cum măierenii mai vârstnici – coțobreii, cum au fost porecliți – sunt rodul dragostei din zori, calitatea de instigator revenind „ghezășului de Bucureșci ce bucina la cinci” și care ridica întreg satul „în capul oaselor (osului) cu juma de ceas mai iute” decât se cuvenea. Cam așa o dădeau „pe râs” invidioșii – adică neputincioșii din alte sate – când venea vorba despre comuna ce s-a înălțat, prin propriile puteri de facere, pe culmea natalității și care a deținut, decenii de-a rândul, recordul național de mame eroine … Citește mai departe
Citadela de iubire
Nu pentru a ieși în față sau pentru a da lecții mi-am deschis acest blog, chiar dacă s-ar putea interpreta și așa. Și nici n-am decis dezvăluirea propriilor păreri, preocupări și preferințe pentru a-mi umple timpul liber; pentru a recupera răstimpul în care deontologia profesională m-a privat de dreptul la exprimare publică ori pentru că nu mă pot opri, nicidecum, din pronunțarea – și redactarea – de „sentințe”, deși s-ar putea crede și așa. Adevărul este altul și extrem de simplu: ori de câte ori găsesc – în cărți și pe hărți – o idee înaltă ori o imagine ce … Citește mai departe
Răstigniți pe Crucea Crudă a Nerecunoștinței
Sub stăpânirea invidiei, puternică și insistentă e tentația de a contesta calitatea de „Trimis…”, de „Ales…”a cuiva anume, de a pune piedică unuia cu adevărat merituos ori de a trage-n jos, lângă cortul (confortul) mediocrității, pe oricine caută să treacă dincolo de pragul comun, și, mai ales, de a recunoaște izbânzile cunoscuților doar „târziu în noapte”, după moarte…
Cuvinte meșterite cu măiestrie, pe deplin îndreptățite, despre cum ar trebui să fie… În realitate, lucrurile nu stau nici măcar pe aproape așa.
Căderea comunismului nu s-a produs pașnic, din senin. Pe altarul … Citește mai departe
Focul patimii bătrâne…
Vine o vreme – pentru unii, mai devreme, pentru alții, mult prea târziu – când omul realizează că dacă nu se mai grăbește, nu pierde, ci câștigă timp prețios, că durata e limitată și că selecția lucrurilor de înfăptuit este esențială, altminteri riscă să rătăcească prin hățișul vieții și să risipească, fără rost, și ce i-a mai rămas în punguța cu doi „bANI” a sufletului său. Tot cam pe atunci, conștientizând că postata (de cules ce-a cultivat) pe care o are în față e neîndoios mai scurtă față de întinderea lANULUI de ANI, legați în snopi cu amintiri, ce se … Citește mai departe