No Names

Nu din dorința de a înduioșa sau de a întrista consemnez aceste gânduri, ci dintr-un profund respect și ca o formă de protest împotriva împingerii sub preș, a preșului uitării, a unor file de istorie ce ar trebui păstrate mereu aproape sub pleoapa minții, ca un turn de veghe de unde trecutul limpede se vede și, deopotrivă, viitorul ce pare în stare să recidiveze în aceleași grosolane greșeli.

E Duminica Tuturor Sfinților. Țăranul român a poreclit-o mult mai sugestiv: Duminica Sfinților Mărunți. E o zi specială, nu de sărbătoare, ci de pioasă aducere aminte, dar ca importanță o așez imediat … Citește mai departe

Perspective educative

Pe orice chestiune supusă dezbaterii publice, cu atât mai mult dacă este delicată sau complicată, părerile sunt partajate (și chiar etajate) în raport de perspectivele date de punctele de panoramă întrebuințate, căci una se vede de sus și de departe și cu totul altceva din miezul unei probleme; de accentul ce este lăsat să cadă, ca o pată, pe tare sau pe tării; de obiectivitatea și onestitatea persoanei care se exprimă pe marginea ei…, cu o singură mențiune: în orice dispută culpa este comună, chiar dacă nu neapărat egală, iar compromisul e unica cale de atenuare (ori de înlăturare) a … Citește mai departe

Flori și fluturi… de iubire

Pe post de îndemn la meditație, încep cu un gând gâlgâind de adevăr: „Fiecare primește un nume când se naște, dar trebuie să fie în stare să-și boteze viața cu un cuvânt care să-i fie sens. (…) Și în clipa aceea își boteză viața Eliberare. (…) Precum Ilie, și ei puteau să-și aleagă un nume: Împăcare, Cumințenie, IUBIRE, Pribegie, existau atâtea nume câte stele pe cer, dar fiecare trebuie să aleagă unul care să-i definească viața.” – Al cincilea munte, Paolo Coelho.

Cu puțină vreme înainte de nașterea lui Iisus Hristos, poetul latin Vergilius, în Bucolicele sale, a … Citește mai departe

Lâu, Lățușcă, Lămulică…

In anii de început, când e vioi, și vesel și ferm convins de vântul prielnic ce-l împinge spre viața ce-l așteaptă toată dinainte să se-nfrupte, când consideră că soarele răsare doar pentru el și se crede „cel mai cel…”, la un cot de Prometeu și doar doi pași de Dumnezeu, omul în devenire e îndreptățit parcă să tăgăduiască zicătoarea bătrânească: „Nimic nu este întâmplător!” și să afirme, cu îngâmfare, că nu depinde de nimeni – în ceea ce privește parcursul – și că nici un prag nu este de netrecut. Și noi, ceilalți, la cald, suntem tentați să punem întâmplările … Citește mai departe

Tratat – ratat – de sudalme și afurisenii

„Cică a fost odată ca niciodată…, că de n-ar fi nu s-ar povesti…, că doar nu-s dator a minți…”, o vreme destul de îndelungată (ce s-a dus învârtindu-se de parcă nici n-a fost vreodată) în care înjurătura și blestemul intrau sub incidența lapidării: „Cine va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit cu moartea: toată adunarea să-l ucidă cu pietre, fie străin, fie băștinaș, să moară, pentru că a hulit Numele lui Dumnezeu” – Biblia, Vechiul Testament, Leviticul 24 : 16. Iar această practică penală barbară a iudeilor, întemeiată pe credința că hula e crima crimelor și … Citește mai departe