Dacă în diminețile de duminică ne-am deprins, eu și doamna mea, să trecem în revistă, cu câte o cană de cafea fierbinte-n mână, toate noutățile botanice, depunând, pe fiecare petală, salutul de bun-venit încărcat de recunoștință, pe parcursul săptămânii obișnuiesc să-mi încep zilele de primăvară în fotoliul din balconul ce dă spre amfiteatrul grădinii botanice – miniaturală, desigur – din spatele casei. Nu una franțuzească, exagerat de ordonată și de clar delimitată, ci mai degrabă englezească, în care, pe doar patru arii de teren, conviețuiesc pașnic sute și sute de semințe, de bulbi, de arbori (chiar și doi mesteceni strămutați … Citește mai departe
Legământ, între cer și pământ
O spun răspicat, din start: Meteora e cel mai frumos loc de pe pământ.
Și tot de la început mai spun: oricât de meșterite ar fi cuvintele folosite tot par prea sărace – și aparatul de fotografiat la fel de neputincios în materie de exprimare – pentru a reda anvergura miracolului de Trikala, în trecut Principatul Pindului, locuit de aromâni. Cele 0 mie de stânci ce se înălță din Câmpia Tessaliei și cei peste o mie de ani de trai monahal dus pe creștetul ori în pântecul acestor pietre, îndumnezeite de atâta rugă … Citește mai departe
oKEI
După cum am povestit și cu alt prilej de cugetare, de la un amic am aflat că doi cunoscuți de-ai lui, încă de acum câțiva ani, au luat hotărârea de a-și petrece concediul în casă, cu argumentele că astfel nu au de suportat cheltuieli suplimentare și nici nu sunt nevoiți să piardă timpul cu deplasarea și cu statul la cozile dezvoltate în fața ușilor de intrare a obiectivelor turistice, ci doar deschid ecranul și au și ajuns în incinta Muzeului Luvru, pe canalele Veneției, pe potecile Alpilor Dolomiți…, și văd totul de îndată, în detaliu și pe îndelete.
Nu țin … Citește mai departe
Petrișul lui Petrescu
„Lumea asta nu e numai de ieri, de alaltăieri, ci e tare de demult; Doamne, cine ar fi în stare să ne spună de câți ani e lumea? Multe rânduri de oameni s-au mai părîndat într-însa, și buni și răi, suflete bune și inimi împietrite, putrezi de bogați și săraci de nu le ardea nici focul în vatră, domni mari și slugi plecate, frumoși și urâți, toți au trăit împreună și au încăput unii lângă alții, și în urmă s-au stins, s-au dus ca să nu mai vină, s-au mutat de la noi de n-a mai rămas nici pomenire … Citește mai departe
(CO)Lecția de primăvară
Survenită, subit, la scurt timp după ce am absolvit facultatea, moartea tatei mi-a deschis dureros ochii minții și mi-a schimbat radical, într-o clipită, filozofia de viață. Conștientizând, poate pentru întâia dată, dar până în ultima fibră a ființei mele, că nici un pământean nu are certitudinea trecerii pragului zilei de mâine, mi-am promis, în ziua aceea de primăvară, că în tot „restul rămas de executat” (limbaj preluat din penal) o să ador fiecare zămislire de zori (de aici și obiceiul de a fura startul „cel de toate zilele”); că o să mă bucur de fiecare clipă și nu voi pregeta … Citește mai departe