Bunicul Macedon mi-a dat, demult, un sfat: „ori de câte ori te va lua valul lumii și te va duce anapoda, de ajungi să vrei și de aia, și de ailaltă, și acolo, și mai încolo, perpelindu-te ca un gătej într-un vârtej, deschide Biblia la Eclesiast (Mersul tuturor lucrurilor) și, ca printr-o minune, mintea și inima ți se vor astâmpăra”. Și avea dreptate căci o sfântă stare de liniște și de limpezime, situată parcă în afara timpului, se pogoară peste cine cerne, prin sita deșertăciunii, năzuințele movilite de-a valma, până rămân de împlinit doar trebuințele care contează în ecuația existențială. … Citește mai departe
Acasă… la Alb-Împărat
Satisfacțiile turistului care urcă la munte doar când e sigur de senin sunt plate, mărunte, victoriile de vârf fiind rezervate doar celor încearcă…, care îndrăznesc…, care își asumă riscuri…, care s-au ridicat degrabă din pat deși toată noaptea a plouat (în timp ce la munte a nins bogat), își lasă mașinile la poalele pădurii cuprinse de ceață și urcă, pe cărări pierdute, spre cer, până dincolo de norii coborâți peste lume. Și pentru a-mi argumenta afirmația o să mă folosesc de imaginile surprinse de tovarășii mei de munte cu prilejul unei ascensiuni în Munții Călimani, cu mențiunea că în cele … Citește mai departe
La loc comanda, oameni buni!
E suficientă o scurtă plimbare pentru a realiza că e înțesat orașul de magazine alimentare în care găsim tot ce-și dorește sufletul – pe cale să devină egal cu pântecul – în materie de ambalaje ademenitoare (chiar și în cazul mărfurilor cu origine incertă ori conținut îndoielnic), dar asta nu înseamnă că trăim mai mult ori că suntem mai sănătoși, ci dimpotrivă, dovadă deplină făcând proliferarea, ca ciupercile după ploaia abundenței, a spitalelor, policlinicilor, cabinetelor medicale și farmaciilor. Dar cum drumul omenirii nu e marcat cu indicatoare care să-i atragă atenția că urmează un vârf de pantă, o porțiune alunecoasă … Citește mai departe
Rămășițele războiului
Nu o dată m-am întrebat cum poți rămâne întreg la minte după ce ai fost împins în vâltoarea celei mai mari nebunii a omenirii, trăind de pe o clipă pe alta, cu moartea de mână călcând… și, mai ales, cât de scurt și de ușor e drumul de la stadiul de om obișnuit să mângâie la cel de fiară în stare să frângă viața unui necunoscut nevinovat și care sfârșește cărând conștiința încărcată a unui criminal în serie. Dar oricât aș cugeta pe aceste două teme tot nu pot pricepe ce dedublare are loc în mintea omului, în sufletul lui … Citește mai departe
Traversarea Munților Piatra Craiului
Precum esențele tari, ce se păstrează în sticluțe mici, tot așa și Munții Piatra Craiului sunt un depozitar de chintesență montană, un exemplu de raport just între cantitate și calitate, căci acest lanț muntos nu impresionează prin lungime sau prin lățime, ci prin faptul că e solitar și la vedere din mari depărtări; de sine-stătător, fără contraforturi ce pierd treptat din altitudine și fără a fi sprijinit, la capete, de subsuori, prin trecători; se înalță iute, spre ceruri, direct din codrul verde; are o culme curată, de calcar, foarte frământată și poteci ce au puse deoparte, pentru temerari, neasemuite frumuseți … Citește mai departe