Bunicul Macedon mi-a dat, demult, un sfat: „ori de câte ori te va lua valul lumii și te va duce anapoda, de ajungi să vrei și de aia, și de ailaltă, și acolo, și mai încolo, perpelindu-te ca un gătej într-un vârtej, deschide Biblia la Eclesiast (Mersul tuturor lucrurilor) și, ca printr-o minune, mintea și inima ți se vor astâmpăra”. Și avea dreptate căci o sfântă stare de liniște și de limpezime, situată parcă în afara timpului, se pogoară peste cine cerne, prin sita deșertăciunii, năzuințele movilite de-a valma, până rămân de împlinit doar trebuințele care contează în ecuația existențială. … Citește mai departe