Din câte îmi amintesc, am mai făcut succint referire la acest incident, dar revin asupra lui – cu un rost anume – și arăt că, la un moment dat, am fost întrebat de către un apropiat dacă m-am apucat de scris din monotonie și dacă câștig ceva din această activitate. I-am destăinuit că nu din plictiseală am pornit pe acest drum, în condițiile în care am atâtea de recuperat și, oricum, o parte dintre lucrurile de făcut vor fi reportate pe tura viitoare, iar referitor la eventualul folos material i-am explicat că pe internet venitul este indisolubil legat de anunțuri … Citește mai departe
Un miracol de Crăciun, vă rog!
La debut, din mii de piepturi înspăimântate s-a cerut în piețe pace…, iar în punctele de trecere ale frontierelor au fost dăruite pachete de primă necesitate semenilor împinși pe drumul lung și greu al exilului. Încetul cu încetul însă, pe măsură ce lumea s-a obișnuit, gradul de empatie s-a diminuat semnificativ. Sufletele s-au anesteziat treptat cu speranța că războiul va rămâne cantonat dincolo de hotare. Traiul cotidian s-a reluat în formatul generat de furnica care caută și cară-ntr-una, în timp ce ticăloșii s-au dedat la mizerabile fărădelegi pe seama oropsiților sorții, solicitând bani de chirie de la stat pentru refugiații … Citește mai departe
Cât mi-e de dor
Și nu e nicidecum un lucru desuet – în pofida tendinței actuale de a considera astfel tot ce aparține tărâmului sentimental -, prezentul titlu fiindu-mi inspirat de un cântec deosebit: „Doamne cât îmi e de dor, / De glasul bunicilor, / Să-i mai strâng în brațe un pic, / Cum făceam când eram mic. / Oare nimeni n-ar putea / Timpul înapoi să-l dea, / Oamenii se nasc și mor / Dar câteodată… / Îmi crapă inima de dor. / (…) O, Doamne, cred că doar tu știi / Cât mi-e de dor. / Însă Dumnezeu n-a spus / Când … Citește mai departe
Punctul de echilibru
Aranjarea pietrelor de diferite forme și mărimi, una deasupra alteia și în diverse combinații necesită, în esență, căutarea centrului de greutate, a punctului de echilibru. Grea povară este și așezarea echilibrată, pe verticală, a cărămizilor vieții, cu sprijinul legii, moralei, educației, conștiinței, credinței…
Clipa de cleștar
Doar liniștea oferă limpezimi spre rosturi și rânduieli, relevând esențe și punând ordine în priorități. Și tot ea, liniștea, permite resetarea spirituală și accesarea stării de relaxare.
În epoca așa-zis modernă (preponderent tehnică ) pe care o trăim, la modul insistent în care invocăm liniștea, ca necesitate și urgență de gradul zero, cred că am putea-o substitui pâinii în rugăciunea „Tatăl nostru”, căci pare mult mai greu de procurat, devenind treptat Sfântul Graal actual, la felul în care o căutăm cu toții (tonții) și Fata Morgana zilelor noastre ce ne amăgește că este și când deschidem pumnul descoperim că iară-i … Citește mai departe