Uneori, nu sunt capabil să exprim într-o formă adecvată, acceptabilă ceea ce simt și, mai ales, ceea ce mă frământă, și mă trezesc stând pe marginea standului cu sărmanele mele cuvinte, fără a putea decide care sunt cele mai potrivite și mai edificatoare pentru a reda fidel starea de fapt, pentru a fi înțeles întrucâtva. Așa s-a întâmplat și deunăzi când, din apelul unui prieten – preluat în presa locală -, am aflat despre nevoia urgentă de ajutorare a unei doamne inginer de la Direcția Silvică Bistrița ce întruchipează lumina caldă, sensibilă, distinsă, delicată… (chiar dacă profesează în silvicultură, într-o … Citește mai departe
Omul care a creat Crăciunul
Plec la drum redând dintr-o rugă rostită, în fugă, de o fostă colegă de birou, cu titlu prealabil și doar atunci când urma să facă un lucru care nu era tocmai „cușer”: „Nu mă bate Măicuță Sfântă, că și eu sunt a ta și nici nu-s copilă așa de rea...” și voi continua zicând că-ntr-adevăr Fecioara Maria l-a adus pe lume pe Iisus, dar azi mă rezum să spun doar câteva cuvinte despre omul care a creat Crăciunul și despre toți ceilalți care, de-a lungul timpului, au înfrumusețat și au îmbogățit sfintele sărbători de iarnă.
Am fost acolo…
… în Insula Skopelos („magia verde” a Greciei), unde s-a filmat o parte din comedia romantică muzicală Mamma Mia.
Francisc Păcurariu
Din câte îmi amintesc, am mai făcut succint referire la acest incident, dar revin asupra lui – cu un rost anume – și arăt că, la un moment dat, am fost întrebat de către un apropiat dacă m-am apucat de scris din monotonie și dacă câștig ceva din această activitate. I-am destăinuit că nu din plictiseală am pornit pe acest drum, în condițiile în care am atâtea de recuperat și, oricum, o parte dintre lucrurile de făcut vor fi reportate pe tura viitoare, iar referitor la eventualul folos material i-am explicat că pe internet venitul este indisolubil legat de anunțuri … Citește mai departe
Un miracol de Crăciun, vă rog!
La debut, din mii de piepturi înspăimântate s-a cerut în piețe pace…, iar în punctele de trecere ale frontierelor au fost dăruite pachete de primă necesitate semenilor împinși pe drumul lung și greu al exilului. Încetul cu încetul însă, pe măsură ce lumea s-a obișnuit, gradul de empatie s-a diminuat semnificativ. Sufletele s-au anesteziat treptat cu speranța că războiul va rămâne cantonat dincolo de hotare. Traiul cotidian s-a reluat în formatul generat de furnica care caută și cară-ntr-una, în timp ce ticăloșii s-au dedat la mizerabile fărădelegi pe seama oropsiților sorții, solicitând bani de chirie de la stat pentru refugiații … Citește mai departe