Și nu e nicidecum un lucru desuet – în pofida tendinței actuale de a considera astfel tot ce aparține tărâmului sentimental -, prezentul titlu fiindu-mi inspirat de un cântec deosebit: „Doamne cât îmi e de dor, / De glasul bunicilor, / Să-i mai strâng în brațe un pic, / Cum făceam când eram mic. / Oare nimeni n-ar putea / Timpul înapoi să-l dea, / Oamenii se nasc și mor / Dar câteodată… / Îmi crapă inima de dor. / (…) O, Doamne, cred că doar tu știi / Cât mi-e de dor. / Însă Dumnezeu n-a spus / Când … Citește mai departe
Punctul de echilibru
Aranjarea pietrelor de diferite forme și mărimi, una deasupra alteia și în diverse combinații necesită, în esență, căutarea centrului de greutate, a punctului de echilibru. Grea povară este și așezarea echilibrată, pe verticală, a cărămizilor vieții, cu sprijinul legii, moralei, educației, conștiinței, credinței…
Clipa de cleștar
Doar liniștea oferă limpezimi spre rosturi și rânduieli, relevând esențe și punând ordine în priorități. Și tot ea, liniștea, permite resetarea spirituală și accesarea stării de relaxare.
În epoca așa-zis modernă (preponderent tehnică ) pe care o trăim, la modul insistent în care invocăm liniștea, ca necesitate și urgență de gradul zero, cred că am putea-o substitui pâinii în rugăciunea „Tatăl nostru”, căci pare mult mai greu de procurat, devenind treptat Sfântul Graal actual, la felul în care o căutăm cu toții (tonții) și Fata Morgana zilelor noastre ce ne amăgește că este și când deschidem pumnul descoperim că iară-i … Citește mai departe
O altă lume
Pe calea minunată a lecturii, prin mijlocirea Trilogiei Cairo – creația scriitorului egiptean Naghib Mahfuz (laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1988), pur și simplu m-am teleportat – sau mai degrabă catapultat – în altă lume, nouă și necunoscută, de parcă aș fi pășit, spășit, pe lună. Cu încetinitorul sau, după caz și împrejurări, derulând pe repede înainte firul acțiunii, cele trei volume ale capodoperei literare mai sus menționate (O plimbare prin palat, Palatul dorinței și Strada zahărului) urmăresc destinele a trei generații (aparținând aceleiași familii) de-a lungul unui sfert de veac, răstimp ce a reprezentat un moment … Citește mai departe
Între două focuri din Călimani
„Ceasul focului la munte! Sute de ceasuri am petrecut la foc, ziua și noaptea, vara și iarna, pe vârfuri și în văi, în stâne, la schit sau într-o casă de adăpost; toate erau înzestrate cu același farmec, iar fiecare și cu farmecul său deosebit, căci fiecare foc are un suflet individual. (…) Dulce e clipa, când cel dântâi cârlionț de fum albăstrui se ridică din mica piramidă de cetină și de surcele așezate cu chibzuială. Și nu te superi, ci râzi și te bucuri, chiar atunci când rotogolul ușor se schimbă într-un nor gros, alb, înecăcios și care adesea … Citește mai departe