La debut, din mii de piepturi înspăimântate s-a cerut în piețe pace…, iar în punctele de trecere ale frontierelor au fost dăruite pachete de primă necesitate semenilor împinși pe drumul lung și greu al exilului. Încetul cu încetul însă, pe măsură ce lumea s-a obișnuit, gradul de empatie s-a diminuat semnificativ. Sufletele s-au anesteziat treptat cu speranța că războiul va rămâne cantonat dincolo de hotare. Traiul cotidian s-a reluat în formatul generat de furnica care caută și cară-ntr-una, în timp ce ticăloșii s-au dedat la mizerabile fărădelegi pe seama oropsiților sorții, solicitând bani de chirie de la stat pentru refugiații … Citește mai departe