O uitătură spre uitare

„Cine uită, nu merită!” – Nicolae Iorga

De două decenii, în Piața Morii din Bistrița, ne întâmpină, tăcute, câteva stane de piatră cioplite, cu sârg, cu har, de către artiștii participanți la o tabără de sculptură organizată în anul 2002, dar cum statuile nu ne pot trage de mânecă pentru a le admira și cum ne obișnuim repede cu tot ce este deosebit sau desăvârșit, trecem nepăsători pe lângă ele – de parcă nici nu sunt pe pământ -, UITÂND definitiv de existența lor și de cei care le-au zămislit.

Și nu-i, nicidecum, de mirare, în condițiile în care uităm, … Citește mai departe

Punctul de perspectivă

La întrebarea: „De ce urcăm un munte pe culmea căruia am ajuns și altădată?”, răspunsul e destul de simplu: „Pentru că de fiecare dată l-am aflat altfel!”, priveliștile preschimbându-se pe parcursul fiecărei zile în raport de intensitatea luminii, de curățenia cerului, de conturul umbrelor călătoare ale norilor, de gradul de vizibilitate a depărtărilor… Când e însă vorba de ani-distanță, de un alt anotimp ori de o altă dispoziție sufletească, deosebirile nu mai sunt de nuanță, ci de substanță, fiind vădite și radicale.

Neîndoios, fiecare loc are un punct potrivit de perspectivă. Ca principiu, într-un fel arată muntele privit de la … Citește mai departe

Simple gânduri (în alb și negru), răsfirate printre rânduri

Între alb și negru sunt nenumărate nuanțe de gri.

Gândurile negre nu se nasc numai sub creștetul alb.

Nopțile albe aduc zile negre.

Adevărul nu stă ascuns doar în alb sau numai în negru.

Fericirea nu este nici albă, nici neagră, ci o efemeră formă policromă.

Ce paradox: umor negru vărsat în versuri albe!

Alba-lumină care ne face să vedem negru în fața ochilor și negrul care ne face albi la față.

Ziua, umbrele sunt negre, noaptea, umbrele-s albe.

Un corb negru într-un stol de porumbei albi e o pată de culoare ademenitoare.

Oi negre sălășluiesc și în curțile caselor … Citește mai departe

Un nume, de purtat prin lume

Fiecare după NUMELE său…, căci fiecare loc, și fiecare floare, și fiecare om are câte un nume, în afară de „Valea fără nume” traversată de tronsonul de autostradă Sebeș-Simeria.

Biblia, în Proverbele lui Solomon, statuează că „Un NUME bun este mai de dorit decât mari bogății și a fi apreciat face mai mult decât argintul și aurul”, iar Hesiod cuvânta cam la fel: „Preferă să ai un NUME bun decât bogății; este greu de purtat o faimă rea și este greu să scapi de ea”, în timp ce Buddha afirma altceva: „Nu sunt nici preot, nici prinț, nici lucrător, … Citește mai departe

La Piatra-Cușmei

În lumea satului – clădită cândva numai din lemn și piatră – dăm la tot pasul de pietre: din capul unghiului, de hotar, de temelie, de încercare, de poticnire, de moară…, iar vocabularul țăranului român e înțesat de expresii presărate cu pietre: a fi de piatră (fără milă); a fi tare ca piatra (sănătos tun), a avea o piatră pe inimă (un necaz sau o neliniște); a pune prima piatră (unei lucrări); a scoate galbeni și din piatră-seacă; a pune carul în pietre (în dungă); a se lăsa un ger de crapă pietrele; a număra pietrele (a umbla fără rost); … Citește mai departe