Cărți despre munți cărunți

„Cei opt munți” (un roman autobiografic derulat în Alpii Italiei) și „Fără a urca vreodată în vârf” (o carte de călătorie în Himalaya) sunt două cărți scrise cu măiestrie de Paolo Cognetti, un scriitor italian contemporan. Între coperțile lor, autorul nu mută munții din loc, nu-i răstoarnă-n vale și nici nu-i cucerește, vârf după vârf, ci scrie despre sine și despre prietenie, oferind o perspectivă reală asupra vieții de munte și o încercare de căutare a sensului vieții în sălbăticia muntelui.

În raport de personalitate, și mai ales de preocupări și preferințe, fiecare dintre noi optăm pentru un areal, agreat … Citește mai departe

Spicuiri din istoria împrejurimilor Munților Rodnei.

Fulgii ce cad molcom pe pământ îmi evocă uitarea ce se depune peste întâmplări și întrebări.

„Istoria este martorul care confirmă trecerea timpului, iluminează realitatea, vitalizează memoria, oferă călăuzire în viața de zi cu zi și ne aduce știri din antichitate” – Marcus Tullius Cicero.

Viața mi-a oferit șansa de a avea doi profesori de istorie deosebiți, dedicați profesiei și extrem de bine pregătiți: Dan Olimpiu (Școala Generală nr.2 Ilva-Mică) și Tomi Gavril (Liceul „George Coșbuc” din Năsăud). Lecțiile predate de cei doi cărturari erau, de fiecare dată, mai presus de rândurile așezate în manual, amănuntele oferite, însoțite de noutăți … Citește mai departe

Alexandru Husar

De profesorul Alexandru Husar am aflat de la părinți, care discutau despre el cu deferență, și cu sinceră încântare că l-au cunoscut. Casa părintească a marelui cărturar, joasă și cu târnaț lung, se afla la nici două sute de metri de casa noastră, în capătul de jos al derdelușului, pe dâmbul de deasupra gării din Ilva-Mică. Nu-mi amintesc dacă mai trăia „Husăroaia” (cum îi spuneau iloanii mici d-nei Veronica, mama profesorului), când am dobândit putere de înțelegere, și nici dacă fratele acestuia, Emil Husar, ceferist ca și tata, mai locuia sau nu în casa situată dincolo de gară. Dar umbra … Citește mai departe

Iarna la munte

Ieri a fost ziua Sf. Cuvioasa Domnica, ce marchează în mod simbolic finalul sărbătorilor de iarnă, și totuși zăpada îndelung așteptată refuză să acopere noroiul nimicniciei noastre și tonurile de maro ce au pus stăpânire pe pământ. Anul de singurătate, de care am avut cu toții parte, în loc să ne apropie, ne-a depărtat, ne-a înrăit și ne-a dezbinat (chiar și cu privire la virus și vaccin), conferindu-ne un univers cotidian cenușiu și un climat instabil. Cu toate acestea, în loc să ne îndemnăm la armonie și acalmie, ne incităm la răzvrătire, ne luptăm ca lupii pe funcții, chiar dacă … Citește mai departe

Ioan

Pe timpuri, mulți dintre sfinții, cuvioșii și mucenicii calendarului creștin coborau în leagănele de lemn ale pruncilor veniți pe lume. Tocmai de aceea, țăranii români purtau nume de botez precum: Alexie, Anchidim, Atanasie, Avacum, Calistru, Conon, Damaschin, Dionisie, Domițian, Elisei, Ghenadie, Filimon, Filip, Iacob, Ieronim, Iezechil, Ilarion, Ioachim, Iosif, Isidor, Laurentie, Macarie, Melentie, Nicolae, Nichifor, Nicodim, Onisim, Pamfil, Paramon, Partenie, Procopie, Serafim, Silvestru, Sofronie, Spiridon, Terentie, Tihon, Timofte, Trifon, Trofim, Vartolomeu, Visarion… Tot pe atunci, duminică de duminică, lângă bisericuțele de lemn ale satelor, se rugau așezate în genunchi femeile cu nume și suflete curate, de sfinte: Agata, Agripina, Ana, … Citește mai departe