Copaci îmbrățișați

În codrul de carpeni din Dealul Cetății (Bistrița) sunt răsfirați nenumărați copaci îmbrățișați. Nu sunt înlănțuiri simple, scurte, de bun-venit sau bun-rămas, ci uniuni ce înfruntă infinitul și care exprimă putere, protecție, siguranță, încredere, atenție, blândețe, bunătate, căldură…

Pentru a dărui și a primi, simultan, un grăunte de eternitate, îi putem imita practicând îmbrățișarea în fiecare zi. Strângerile sincere în brațe a celor dragi, îndelungate, puternice, împietrite, încărcate de tandrețe, cu sau fără cuvinte, cu sau fără mângâieri ori bătăi pe spate, privindu-ne în ochi sau cu capul așezat la pieptul ori pe umărul celuilalt alină dorul, alungă „norul”, luminează … Citește mai departe

Între muntele mare și marea de la munte.

„Muntele ne învață că numai efortul, lupta cu greutățile vieții dă sens existenței noastre” – Andre Theuriet

E dincolo de orice îndoială că muntele este un dascăl tăcut, priceput, ce ne modelează caracterul, șlefuindu-l cu emoții, întărindu-l cu piedici, cu provocări, îmbogățindu-l cu frumuseți sublime. Dacă suntem discipoli atenți, ascultători, muntele ne explică ce înseamnă întinderea vălurită nesfârșită, măreția de reală catedrală, aerul pur, liniștea adâncă, zborul de vultur, murmurul de izvoare, mireasma de cetini, capriciile vremii. Tot aici putem învăța ce este trufia și smerenia, teama și curajul, adevărata prietenie, spiritul liber, frenezia pregătirii, feeria decorului, „beția” urcușului, voluptatea … Citește mai departe

Vis de verde… dor de ducă

Dimineața devreme, în prag de primăvară, din dorința de a părea mari, maturi, suntem tentați să mai adăugăm ceva când vine vorba despre vârstă, iar spre amurg de toamnă târzie, când bruma experienței presară pe creștet albi-arginți, putem cădea în capcana de a ascunde câțiva ani. Vrem altceva, ori ne dorim lucruri pe care, fără să știm, le deținem deja. Tocmai de aceea, când ne aflăm la poalele muntelui avem privirea pironită pe pisc, și când ajungem sus, după ce ne-am îndestulat cu cer, căutăm cu nostalgie la firul șerpuit al potecii pe care am urcat.

Izvorul nefericirii este nemulțumirea … Citește mai departe

Perspective

Aproape zilnic, noul cel necunoscut așterne în calea vieții fiecăruia dintre noi multiple și diverse întâmplări, împrejurări, încercări, întâlniri… pe care, prinși în năvodul grijilor cotidiene, le descifrăm iute, sumar, în prima cheie întrezărită. Abia ulterior, uneori chiar peste ani, conștientizăm că ceva petrecut cândva nu a fost un simplu incident, un accident neglijabil, cum aparent arăta, ci un semn sau un fapt predestinat, încărcat de un rost bine definit.

Curios este că o anume stare sau situație, ori unul și același eveniment istoric, fie de natură națională, fie de factură familială, este tâlcuit și răstălmăcit diferit de cei implicați … Citește mai departe

Pasul Șetref

Pentru a te bucura de natură nu ai nevoie de concediu și nici nu trebuie să te duci până la capătul lumii pentru asta. E suficient un petec nepângărit de pământ, situat în imediata vecinătate, un colț de cer deasupra și câteva clipe libere, lucruri simple, aflate la dispoziția oricui vrea să evadeze, chiar și temporar, din cochilia rutinei zilnice în care, pare, căi ne-am încuiat.

Un punct potrivit de plecare într-o mică drumeție hibernală este Pasul Șetref (818 m altitudine), trecătoarea ce face legătura între Depresiunea Maramureșului și Podișul Transilvaniei, locul în care își dau mâna amical Munții Țibleșului … Citește mai departe