În munții cei cărunți, acum, când totul e tăcere de cristal, sub tavanul dalb și creștetul lipit de glie, florile dorm duse, în vise dulci, cu raze de soare, cu albine, cu picături de ploaie și adieri de vânt. Doar două stau de veghe la redeșteptare: ghiocelul și soața lui, brândușa, povestind în șoaptă despre câte au fost și iarăși o să fie.
Dacă natura poate renaște în fiecare primăvară, și spiritul nostru se poate reînnoi, cu bucurie, de Crăciun.… Citește mai departe
Nu cred că pur întâmplător cea mai frumoasă sărbătoare de peste an a fost așezată în calendar atât de aproape de solstițiul de iarnă, în apogeul întunericului, ci ca să compenseze noaptea cea lungă și să pună în evidență nașterea și creșterea luminii ce unește cerul și pământul, ori chiar rocada realizată între cele două lumi, susul fiind acum adesea cenușiu, în timp ce josul este strălucitor, cu scânteieri de stele.
Coincidență, sau poate nu tocmai, și Revoluția Română a fost înfăptuită în cursul solstițiului de iarnă, după ce a fost atins punctul minim altitudinal al întunericului, al foamei și … Citește mai departe
Uneori, fără să ne impună cineva, ne luăm un jug greu, tiranic chiar, nu al obligației de a da, de a dărui, cum poate ar cam trebui, ci al obligației de a face, stabilindu-ne singuri un sever caiet de sarcini, de îndatoriri individuale împovărătoare, de proiecte și planuri de realizare, ce ne urmăresc, ne chinuiesc, ne obsedează, chiar și în banala luptă pe care o purtăm cu tot ce înseamnă curățenie, cumpărături și pregătiri de Crăciun.
E firesc să avem vise de devenire și de dobândire a căror aducere la împlinire presupune executarea unor obligații de a face. Dăunător însă, … Citește mai departe
Comuna Coșbuc a purtat iniţial denumirea de Hordou ce provine din maghiarul hordo, cu înţelesul de bute, atribuire explicabilă în condițiile în care așezarea se află într-o depresiune strâmtă şi adâncă. De-a lungul anilor au fost folosite și alte variante toponimice: Hordo, Horod, Hordău sau Hordomezeu, localitatea fiind atestată documentar din anul 1523.
Denumirea actuală i-a fost atribuită localității în anul 1924, în memoria celui intitulat, cu respect şi recunoştinţă, „poetul neamului”, Muzeul Memorial „George Coşbuc” amenajat în anul 1905 în casa în care s-a născut marele rapsod ilustrând crâmpeie din viaţa şi creaţia „idolului ţărănimii” – poezia „Noi vrem … Citește mai departe
Pe drumeagul lăturalnic dintre Șieu și Teaca, printre pământuri cu pante line și pitorești păduri de tisă, stă pitit Posmușul sau Passbusch (în germană) ori Paszmos (în maghiară), un străvechi sat intrat astăzi în anonimat, dar de al cărui trecut sunt legați voievodul Iancu de Hunedoara și regele Matei Corvin, ce au stăpânit o vreme domeniul cu dealuri domoale, dar mai ales familia Teleki.
În anul 1409 regele Sigismund de Luxemburg a înnobilat familia Teleki de Szek, blazonul încredințat reprezentând un țap de capră neagră ce iese din flăcări în timp ce ține între copite un copac dezrădăcinat. De-a lungul … Citește mai departe
