De la prieteni primite, și tot la prieteni dăruite

Se spune că romanticii au fost cei dintâi mari îndrăgostiți ai muntelui. Până la ei, cu excepția câtorva cutezători și vizionari aproape anonimi, nimeni nu s-a gândit la cunoașterea și cucerirea munților. Abia la îndemnul lui Jean-Jacques Rousseau: „să ne întoarcem la natură”, romanticii au pornit cu entuziasm spre munți, i-au descoperit și îndrăgit, deschizând un drum nou, nebătut spre ținuturile pline de poezie și de neprevăzut.

Și cum suntem la început de ianuarie, am decis să duc mai departe tradiția de a publica fotografiile primite ocazional de la prieteni pe parcursul anului recent încheiat, din dorința sinceră de a … Citește mai departe

O pastorală papală

Mugur de „An Nou-Născut”

Acum, când ne aflăm la început de drum, înțeleg să recurg la un discurs ce îndeamnă la un răgaz de reflecție, care poate fi așezat la temelia oricărui nou început de an și la care, peste an, ne putem întoarce – ca la un izvor cu apă limpede – ori de câte ori se lasă câte un val de ceață peste propria viață. Și deși mesajul a fost destul de des diseminat, mă declar mulțumit și dacă unui singur om îi voi oferi astăzi ocazia de a-l parcurge pentru întâia dată deși, după părerea mea, textul … Citește mai departe

Aho, Aho, de Anul Nou…

…Să stăm puțin și să nu mânăm aiurea, ca nebunii; să stăm puțin și să nu mai numărăm, măsurăm, cântărim, socotim, comparăm…; să stăm puțin și doar să fim (să existăm), fără să mai facem nimic, trăgându-ne răsufletul și liniștindu-ne sufletul, căci fâșia îngustă, de graniță, dintre anul care apune și anul care răsare e prielnică pentru potolire (până la punctul de încremenire), pentru primenire, pentru preschimbare.

Aho, aho de Anul Nou…, să stăm puțin, pe culme, și dacă simțim că nu suntem în stare să atingem o atare stare, de detașare, eu zic să aruncăm pe foc – unul … Citește mai departe

Am ridicat cândva o cruce

Uneori, nu sunt capabil să exprim într-o formă adecvată, acceptabilă ceea ce simt și, mai ales, ceea ce mă frământă, și mă trezesc stând pe marginea standului cu sărmanele mele cuvinte, fără a putea decide care sunt cele mai potrivite și mai edificatoare pentru a reda fidel starea de fapt, pentru a fi înțeles întrucâtva. Așa s-a întâmplat și deunăzi când, din apelul unui prieten – preluat în presa locală -, am aflat despre nevoia urgentă de ajutorare a unei doamne inginer de la Direcția Silvică Bistrița ce întruchipează lumina caldă, sensibilă, distinsă, delicată… (chiar dacă profesează în silvicultură, într-o … Citește mai departe

Omul care a creat Crăciunul

Plec la drum redând dintr-o rugă rostită, în fugă, de o fostă colegă de birou, cu titlu prealabil și doar atunci când urma să facă un lucru care nu era tocmai „cușer”: „Nu mă bate Măicuță Sfântă, că și eu sunt a ta și nici nu-s copilă așa de rea...” și voi continua zicând că-ntr-adevăr Fecioara Maria l-a adus pe lume pe Iisus, dar azi mă rezum să spun doar câteva cuvinte despre omul care a creat Crăciunul și despre toți ceilalți care, de-a lungul timpului, au înfrumusețat și au îmbogățit sfintele sărbători de iarnă.

Fiecare dintre noi
Citește mai departe