Vf. Șerbota-Custura Sărății-Vf. Negoiu (Munții Făgăraș)

„Nu știu alții cum sunt”, dar noi, când sunăm adunarea pe grupul de WhatsApp „Bistrița Montan”, redevenim copiii de altădată, când așteptam entuziasmați să plecăm în tabăra școlară de vară. Ca atare, cuprinși de frenezia reîntâlnirii, nu mai avem pic de stare și răbdare.

Muntele nu înseamnă numai tăceri încrustate în lemn și piatră, nu înseamnă numai provocare, luare în altitudine și depășirea de limite în soare și sudoare, ci și camaraderie clădită „cu bocancul” și rucsacul în spate, lângă focul cu ceaun și cântece.

Nu avem aceeași profesie și nici același temperament, dar tovărășia zămislită în aerul tare al … Citește mai departe

Munții Bihorului – Cetățile Ponorului

Deși pare banală, fiindcă în mod normal nu e nicicum (fără culoare, gust și miros), și chiar dacă nu-i acordăm respectul care i se cuvine, picătura de apă este cea care face diferența între pustiul de piatră și viul cel voios și verde. Viața vine pe lume prin mijlocirea apei și rămâne indisolubil legată de aceasta și ființa, și sămânța, și alternanța anotimpurilor. „Essentia” planetei albastre nu e un simplu solvent, ci sufletul (și răsufletul) pământului, fermentul care-l frământă, unealta anume uitată-n lume de „Marele Creator” spre desăvârșirea lucrării sale și care necontenit sapă, străpunge, sfărâmă, stinge, schimbă, șterge, șlefuiește…… Citește mai departe

Munții Bihorului – Cetatea Rădesei.

Platoul Padiș, aflat în Munții Bihorului, respectiv în extremitatea estică a Parcului Natural Apuseni, reprezintă apogeul carstic al României, ca întindere și variație, deținând în portofoliu izbucuri și sorburi enigmatice, chei adânci (Cheile Galbenei, Cheile Someșului Cald), văi sălbatice (Valea seacă, Valea Rea), cascade spumante (Bohodea, Bulbuci), ghețari (Focul Viu, Borțig, Barsa), peșteri unicat (Cetatea Rădesei, Cetățile Ponorului), precum și o suită de doline și avene presărate prin tainica „Lume Pierdută”.

Aria de desfășurare a acestui platou montan se află la aproximativ 1200 m altitudine, accesul făcându-se pe ruta Sudrigu-Pietroasa-Boga-Padiș, pe un drum asfaltat, recent modernizat. Ar mai fi o … Citește mai departe

Munții Trascăului : Râmețul și Rimetea

Când petreci cu oameni faini, patru zile se preschimbă-n patru ani. Cu această impresie m-am întors din tura efectuată cu familiile în Trascăul Apusenilor, unde cheile croite în calcare pun în scenă un adevărat spectacol de creste, turnuri, prăpăstii, peșteri și grohotișuri.

Un prim popas l-am făcut la Mănăstirea Râmeț, situată la 18 km depărtare de Teiuș (Alba).

Intrarea în complexul monahal.
În fundal se zăresc Cheile Mănăstirii.
Biserica nouă și stăreția mănăstirii.
Biserica veche și muzeul mănăstirii.
Și o imagine de ansamblu.

De la mănăstire și până la Cheile Râmețului mai sunt de parcurs doar patru kilometri, pe un … Citește mai departe

Munții Piatra Craiului – Creasta Nordică

Piatra Craiului sau „Craiul”, cum este alintat, ori Konigstein și Kiralyko, cum i se mai spune, este cel mai frumos și mai spectaculos masiv montan românesc, iar Zărneștiul, un fel de Kathmandu al nostru.

Cu o creastă dantelată de calcar alb, tăioasă și abruptă, orientată sud-vest spre nord-est, lungă de aproape 25 de km și nesprijinită de dealuri, care să-i obtureze măreția, Piatra Craiului este vizibilă din toate depărtările și la rândul său, oferă priveliști de poveste spre toate zările.

E un veridic și feeric petecuț de paradis, prăbușit din întâmplare pe pământ și care este accesibil doar drumeților inițiați, … Citește mai departe