Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale – Page 21

Uniune

Istoria e „încurcată şi încâlcită”, spun bătrânii satului. Bunicii mei s-au născut în Austro-Ungaria. După 1918, România a devenit ţara lor, pentru ca în 1940 să trăiască în Ungaria, iar din 1944 din nou în România, deși au locuit toată viaţa în acelaşi sat din Ardeal.

Oamenii (ca şi popoarele) au stat necontenit, și încă mai stau, cu ochii la hotare. Oricât ar avea tot nu le ajunge pământul. Vor mereu mai mult. Pentru un petec de pământ, unitatea unei familii dispare definitiv, fraţii fiind în stare să se omoare între ei ori să se poarte în „judecăți” ani de-a … Citește mai departe

Pământul

În finalul romanului „Ogorul” de Pearl S. Buck am aflat un fragment ce merită menționat și care e de menținut mereu în minte:

„ – Când o familie începe să-și vândă pământul… s-a sfârșit cu ea, spuse el cu glasul întretăiat. Din țărână suntem și în țărână ne întoarcem… iar dacă păstrați pământul, aveți din ce trăi… fiindcă pământul nu-l poate fura nimeni…

Puținele lacrimi ce-i curseseră i se uscară pe obraji, unde lăsară niște dâre sărate. Apoi bătrânul se aplecă, culese un bulgăre de pământ, îl strânse în palmă și murmură:

– Dacă vindeți pământul, s-a sfârșit.

Cei doi … Citește mai departe

Normalitate

Data de 21 martie e pentru mine o zi aparte: e ziua de naștere a bunicului Macedon. S-a născut în anul 1897 și a murit în 1985, în ultima mea zi de liceu. Un om înțelept, cu mintea deschisă la nou și cugetul curat și cumpătat, cum rar de-a lungul vieții am mai aflat. Dumnezeu să-l odihnească și să-l așeze în tabăra drepților.

E o zi în care s-au petrecut și alte evenimente importante: a intrat în vigoare Codul Civil al lui Napoleon (1804), preluat de România în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza și care a rămas în vigoare … Citește mai departe

Panica

Când un virus se transmite la cinci metri distanță și rezistă 30 de minute în aer și cinci zile pe suprafețe, ești la mâna norocului sau NEnorocIRII. Alegerea e aleatorie, dar așa e în lume, de când e lumea și pământul: venim pe rând și plecăm pe sărite, în raport de sensibilitățile trupești și ghinionul fiecăruia.

E normal ca fiecare dintre noi să avem lucruri amânate, așezate într-o oarecare ordine de așteptare, și să sperăm că vom trăi cât mai mult pentru a le împlini, dar asta nu înseamnă că trebuie să disperăm dacă vom fi nevoiți să spunem „Stop … Citește mai departe

Ultima uitare

Dincolo de orice îndoială datorăm respect și recunoștință celor căzuți pe câmpurile de luptă a marilor războaie. Și cei care s-au întors de pe front, vătămați și traumatizați, sunt demni de toată stima și prețuirea noastră, dar moșii și strămoșii noștri care au murit departe de casă, prin Tirol sau Galiția ori la Cotul Donului, merită veșnica noastră venerație.

A arunca vălul uitării peste jertfa lor e o impietate, un sacrilegiu. Una e să mori acasă, în patul tău din cămin, înconjurat de familie, plâns, privegheat și prohodit cum se cuvine unui creștin, ajuns la ultimul „Amin”, și alta e … Citește mai departe