Category: Despre tot felul de lucruri

Vine primăvăruca…

…iar în pădure a răsărit „BLÂNDușa”!

Denumită popular stânjenel și făcând parte din familia „crocușilor” (e soră și cu șofranul) această floare temerară, prin picătura sa de mov, rupe monotonia de culoare și deschide stagiunea trilurilor de „plisc și aripioare”.

Brândușele nu înfloresc de două ori: în prag de primăvară și la terminarea toamnei, cum suntem tentați să credem când le aflăm în aceeași pădure, ci numai odată pe an, fiind vorba de două flori diferite, dintre care una (cea de toamnă) este otrăvitoare.

În apropierea aniversării (data de 30 martie e declarată „ziua brândușei de primăvară”), pentru iubitorii de … Citește mai departe

Cioplind în urme de umbre și lumină

Pentru a înlătura, întrucâtva, unele suspiciuni, spun, din start, că sunt creștin ortodox. Obișnuiesc să mă rog – așa cum m-a învățat mama – și să ascult liturghia (fără a face acest lucru duminică de duminică), dar asta nu înseamnă că sunt șanse să devin un habotnic ce respectă toate prescripțiile religioase ori vreun practicant aprins, până la paroxism, cu privire la dreapta credință creștină răsăriteană. E adevărat că tata s-a născut greco-catolic, dar cum, după anul 1945, întreg satul a fost strămutat la ortodoxie, eu am fost botezat ortodox și, dintr-o dorință de consecvență, mi-aș dori să fiu la … Citește mai departe

Speranța de la firul… primăverii

„ Dacă plângi pentru că soarele a dispărut din viața ta, lacrimile te vor împiedica să vezi stelele.” – Rabindranath Tagore

Din „capu-locului” – cum spune țăranul român – țin să precizez că sunt multe sate cu nume de căpătâi: Capu Câmpului (Suceava), Capu Coastei (Dâmbovița), Capu Codrului (Suceava), Capu Corbului (Harghita), Capu Dealului (Alba), Capu Piscului (Argeș), Capu Satului (Buzău)… , așa cum și primăvara are un „cap al bunei-speranțe”: Buna Vestire, un început de an nou al pământului ce aduce, acum, a pântec cu prunc.

Fiind, în sine, o veste bună, scrisă, cu fragede fire și flori, … Citește mai departe

Spaima, din străfundul ființei noastre…

Uneori am impresia că războiul din vecinătate ne-a deșteptat, pe neașteptate, din somnul dulce al unei prelungi (prea lungi) stări de toropeală, de „ticneală”… Că erau și până acum prin lume conflicte armate, urmate de necazuri și nevoi, știam cu toții, dar le priveam, în treacăt, doar pe hartă și cu o anume detașare: se derulau departe și le credeam, pe alocuri, exagerate.

Trezirea de acum însă, la crunta realitate, mi se pare a fi una deosebit de dureroasă, fiind făcută de exodul mamelor ce trec hotarul țării lor doar cu o bocceluță-n spate și un prunc culcat în brațe, … Citește mai departe

Sub semnul primăverii

„Aștept primăvara: / vreau să fiu dus de un pluton suav / la primul zid și împușcat cu muguri / și când voi muri să-mi înflorească rănile, / să vină toate albinele la rănile mele / și să mă transporte pe aripi / către tărâmul de polen unde merită să ajung / cu flori cu tot, cu tristețe cu tot, / cu primăvară cu tot, / acum și-n veacul vecilor.” – Poezia „Plutonul”, Adrian Păunescu.

Până deunăzi, ori de câte ori simțeam în nări suflarea sfântă a primăverii îmi venea să fluier, să sar fericit într-un picior, să mă strâmb … Citește mai departe