Despre tot felul de lucruri – Page 20

Sântămărie

Numai în Transilvania sunt presărate sate cu nume de sfinți: Sântana (Arad), Sântandrei (Bihor și Timiș), Sândominic (Harghita), Sângeorge (Timiș), Sângeorgiu (Mureș), Sângeorz (Bistrița-Năsăud), Sfântu-Gheorghe (Covasna), Sâniacob (Bistrița-Năsăud și Mureș), Sântioana (Bistrița-Năsăud), Sântion (Bihor), Sânmartin (Arad și Harghita), Sânmărghita (Cluj și Mureș), Sânmihaiu (Bistrița-Năsăud și Sălaj), Sânnicoară (Bistrița-Năsăud și Cluj), Sânpaul (Cluj), Sânpetru (Brașov și Sălaj) sau Sânsimion (Harghita și Mureș).

Și tot numai în Transilvania sunt „sate de suflet” închinate Maicii Domnului: Sântămărie (jud. Alba, aparținând de Cetatea de Baltă), Sântămăria Orlea (situat în vecinătatea Hațegului), Sântămăria de Piatră (lângă Călan, Hunedoara) și Sântă Măria (din Țara Almașului, Sălaj). … Citește mai departe

Între dincoace și dincolo

Așezați la răspântie de drumuri, între Orient și Occident, am rămas parcă nicicum, adică „nici-șa, nici-altcumva” când vine vorba de rădăcini, de ceea ce înseamnă cultul celor adormiți înaintea noastră, ori poate doar ne-am pierdut pe cale precum țăranii strămutați în prima perioadă comunistă și care, deși plecați din sat, nu au ajuns niciodată să-și însușească cerințele urbane, purtând cuțitul în tureatca cizmei, crescând găini în balcoanele blocurilor, jupuind mieluții atârnați pe celebrele bare de bătut covoare…

Revenind la cei trecuți în neființă, într-adevăr, nu incinerăm trupurile și nu aruncăm resturile într-o apă considerată sacră, dar nici nu procedăm la … Citește mai departe

Fânețe cu flori de câmp

Am păcătuit și am primit pământul, spre stăpânire, și după ce l-am pângărit în fel și chip, l-am încărcat cu arsenale nucleare ce-i periclitează viitorul, l-am umplut cu munți de gunoaie ce nu mai pot fi „ascunse sub preș” și i-am schimbat decorul și clima, ne-am hotărât să cucerim cerul și să campăm lângă cortul lui Dumnezeu. Să ni-l facem vecin , să-i fim egali și eventual să-i spargem geamul cu piatra când îndrăznește să nu ne asculte rugăciunile prin care cerem tot mai mult și de toate.

Croiți la final de creație, am fost așezați pe treapta supremă prin … Citește mai departe

Fermentul ruinării sociale

„La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. (…) Și adevărul, mai înainte de a ne sta întreg în față, se manifestă treptat (și ce trepte greu de urcat!) în greșeala lumii, așa încât trebuie să-i deslușim semnele credincioase chiar și acolo unde ele ne apar nedeslușite și amestecate parcă într-o voință pornită cu totul spre rău.” – Umberto Eco, Numele trandafirului.

Legământ pe pământ este între gând și cuvânt și numai cuvintele pot deschide cărări și porți spre adevăr sau minciună, spre concordie sau dezbinare, în raport de cum sunt aranjate într-o apă limpede … Citește mai departe

Amănuntul din ansamblu

Chiar dacă îl definim ca pe un fragment nesemnificativ al unui întreg și îi atribuim, adesea, valențele unui fleac, în realitate, doar detaliile au capacitatea de a dezvălui esența și de a face diferența. Contează fiecare „nimicuț” adus pe țărmul viețuirii de valurile prezentului și totuși, nu-l luăm în seamă cum s-ar cuveni, fiind atrași de depărtările presărate cu vise sau cu amintiri, de liniile mari și incerte, de anvergură, de amplitudine…

În zilele noastre, dacă cumva se-ntâmplă ca ceva „să ne tragă de mânecă”, în cel mai bun caz scoatem din buzunar telefonul și imortalizăm imaginea, una de ansamblu, … Citește mai departe