Despre tot felul de lucruri – Page 20

Toate-s vechi, dar noi par toate

Câte se întâmplă acum pe pământ s-au mai petrecut, în tot sau în parte, și în trecut, istoria înaintând încet pe o uriașă scară în spirală ce oferă ciclic omenirii probleme și perspective, nu identice până la nivelul de ultim și fin detaliu, ci similare, chiar dacă, câteodată, suntem tentați să susținem că o astfel de năpastă nu s-a mai abătut și altă dată.

Recent am dat peste un text interesant, de acută actualitate, scris de Voltaire, el însuși fiind bolnav de vărsat de vânt (varicelă – tot o epidemie virală) în cumplitul an 1723, când numai în Paris s-au … Citește mai departe

Via… și viața

Ieșirea întregului sat la „suretuit” (sau „siretuit”) pe dealul cu vii din capătul (capul) satului situat în podișul transilvan și petrecerea câmpenească ce ținea până în miez de noapte au rămas, cam peste tot, o duioasă amintire. Pivnițele s-au prăbușit și viile s-au sălbăticit pe măsură ce viii s-au împuținat și au îmbătrânit așteptând să revină acasă „vlăstarele” plecate în pribegia străinătății. Părăsite, lăsate în nelucrare, viile au mai viețuit o vreme după care, invadate de vegetație au început a se stinge încet, a „ se usca de pe picioare” una câte una, îmbucurător fiind totuși că în ultimii ani, … Citește mai departe

Crucea

În lumea satului, în limbajul popular, crucea era des întâlnită. De-a lungul timpului, inclusiv în sala de judecată, am auzit în mod repetat și mi s-au întipărit încet în minte o serie de expresii ce conțin cuvântul cruce: „a pune cruce”, ceea ce însemna că o anume relație sau situație a ajuns la punctul final, ori „ a trage o cruce” peste dușmănie, când se da uitării o vrăjmășie veche; „ a face cruce” cu cineva, adică a te întâlni pe drum cu cel ce vine din direcția opusă, a te încrucișa; „a purta crucea” cu înțelesul de a duce … Citește mai departe

Aproape de ape (de aparențe).

Peste toate câte sunt, pe pământ, cârmuiește ca o stăpână absolută „Aparența”, înșelătoarea înfățișare care ascunde adevărata natură a lumii și a lucrurilor ce o compun.

Nici oglinda apei nu reflectă fidel realitatea, imaginile redate fiind afectate de multiple distorsiuni și interferențe. Situația se complică și mai mult când încercăm, cu puterea imaginației, să trecem printre foile suprapuse de aparențe, pentru a ajunge la miez și a surprinde esențele. O dificilă încercare în condițiile în care croșetăm firul vieții nu din certitudini și adevăruri fără loc de întors, ci din impresii și iluzii, cu acul subiectiv al mărginitei noastre minți … Citește mai departe

Sântămărie

Numai în Transilvania sunt presărate sate cu nume de sfinți: Sântana (Arad), Sântandrei (Bihor și Timiș), Sândominic (Harghita), Sângeorge (Timiș), Sângeorgiu (Mureș), Sângeorz (Bistrița-Năsăud), Sfântu-Gheorghe (Covasna), Sâniacob (Bistrița-Năsăud și Mureș), Sântioana (Bistrița-Năsăud), Sântion (Bihor), Sânmartin (Arad și Harghita), Sânmărghita (Cluj și Mureș), Sânmihaiu (Bistrița-Năsăud și Sălaj), Sânnicoară (Bistrița-Năsăud și Cluj), Sânpaul (Cluj), Sânpetru (Brașov și Sălaj) sau Sânsimion (Harghita și Mureș).

Și tot numai în Transilvania sunt „sate de suflet” închinate Maicii Domnului: Sântămărie (jud. Alba, aparținând de Cetatea de Baltă), Sântămăria Orlea (situat în vecinătatea Hațegului), Sântămăria de Piatră (lângă Călan, Hunedoara) și Sântă Măria (din Țara Almașului, Sălaj). … Citește mai departe