Ieșirea întregului sat la „suretuit” (sau „siretuit”) pe dealul cu vii din capătul (capul) satului situat în podișul transilvan și petrecerea câmpenească ce ținea până în miez de noapte au rămas, cam peste tot, o duioasă amintire. Pivnițele s-au prăbușit și viile s-au sălbăticit pe măsură ce viii s-au împuținat și au îmbătrânit așteptând să revină acasă „vlăstarele” plecate în pribegia străinătății. Părăsite, lăsate în nelucrare, viile au mai viețuit o vreme după care, invadate de vegetație au început a se stinge încet, a „ se usca de pe picioare” una câte una, îmbucurător fiind totuși că în ultimii ani, … Citește mai departe