Despre tot felul de lucruri – Page 21

Încâlcitele ițe

„Pentru fiecare om e un drum către fericire, acela pe care e chemat să meargă. Unii nu-l găsesc niciodată. Cei cuminți încearcă până la moarte. Cei mai mulți se trântesc la pământ și plâng că sunt nenorociți.” -Nicolae Iorga

În fiecare moment, dacă omul pune „jocul” pe pauză și aruncă o privire în urmă zărește cum curge o cărăruie, una singură, cea pe care a venit, în schimb, în fața lui, se deschid mai multe, într-un amplu evantai. Peste tot pământul sunt presărate cardinale răspântii sau banale intersecții, din care se separă drumeaguri fără marcaje și indicatoare: liniare sau în … Citește mai departe

Spirit renăscut

Lumea ar deveni, pe dată, mult mai bună și mai frumoasă, dacă omul ar umbla cu cântarul după el pentru a putea cumpăni cum se cuvine ceea ce dăruiește și ceea ce primește de la celălalt: om, pom, loc sau „dobitoc”. Din păcate, nu prea luăm aminte la acest „amănunt”, fiind tentați să culegem cu brațele larg deschise și să oferim cât prindem între două degete: pretenții mari și bunăvoință mică, dorințe de rod bogat de la un copac plin de omizi, de la un ogor năpădit de buruieni, ori impunerea de sluj și strajă pe viață pentru un os … Citește mai departe

Miracolul numit femeie

Se spune că Dumnezeu a creat întâi bărbatul, așa cum întotdeauna se concepe o schiță înaintea realizării capodoperei ce reunește toată gama de strălucire, de rațiune și de simțire.

O definiție ce se apropie de adevăr este și cea dată femeii de Mahatma Gandhi : „ Femeia nu este sexul slab. E cel mai nobil dintre cele două, prin puterea sa de sacrificiu, de suferință în tăcere, de umilință, credință și cunoaștere.”

În romanul „Raport către El Greco”, Nikos Kazantzakis prezintă, într-o abordare personală pătimașă, regăsirea raiului pierdut: „Pentru prima oară (…) am înțeles cât e de bun și cât … Citește mai departe

Mâțișori de mărțișor.

Trupul ațipit și dezgolit al salciei e primul care tresare la sărutul delicat al soarelui de primăvară, înfiorându-se într-un surâs, duios, de mâțișori. Acești amenți, cum se numesc ei de fapt, fac parte din suita micilor minuni cu care noul an ne răsfață de dimineață, mâțișorul fiind cel dintâi mărțișor ce vestește miracolul renașterii naturii.

Cu o denumire nu prea onorantă: Salix Caprea, și purtând veșminte comune, de duzină, peste an, salcia sălbatică este acum „gătită” și pregătită de marea gală a stagiunii de primăvară. Fiecare ram, fiecare vlăstar, și l-a împodobit cu grijă, cu gingășie, în inflorescențe cu tente … Citește mai departe

Regina înălțimilor alpestre

„Munții! Mulțumesc cerului nu atât că i-a creat, ci că i-am cunoscut.” – Theodor Camus.

La „drumul mare”, călcat de toți, inclusiv de hoți, nu putem da cu vârful bocancului într-un grăunte de neasemuită nestemată. Așa cum, pentru devenire, este necesar să urci muntele din tine, tot așa, pentru a afla un „giuvaier” de natură faunistică trebuie să urci, de voie și anevoie, pe crestele cărunte ale munților, tămâiate și mângâiate de cer.

În ceea ce mă privește, pentru întâia dată am zărit-o pe viu, în direct, cu aproape două decenii în urmă, pe culmea Pietrei Albe, din vecinătatea Pietrosului … Citește mai departe