Se spune că, după abolirea sclaviei, negrii au mai rămas o vreme pe lângă ograda albului, neştiind nici încotro să o ia şi nici ce să facă cu libertatea, pentru a putea supravieţui. Şi noi am procedat la fel, după revoluţia din anul 1989. După căderea comunismului am luat-o cătinel pe calea capitalismului. Nu ştiam ce urmează. Nu ştiam ce presupune. Ne era teamă de necunoscutul ce ne aştepta în faţă, ca de o noapte neagră. Înaintam încet, scrâşneam din dinţi, trăgeam câte o sudalmă şi adesea aruncam nostalgici, câte o privire-napoi. Nici nu ştiam sigur ce vrem : o … Citește mai departe
Category: Despre tot felul de lucruri
Dorul de odinioară
Cu riscul de a fi acuzat că sunt nostalgic, că fac apologia vremurilor de odinioară, îndrăznesc totuși să spun răspicat şi în mod repetat : mi-e tare dor de satele de munte, de altădată, simple şi sărăcuţe, pitite la poalele pădurii, pe malurile unui pârâiaș curat, compuse din căsuţe de un alb neprihănit sau ”feştite în mieriu” (un albastru intens), cu hăizaş de draniţă, târnaţ îngust şi „mușcate la ferești”.
Înţeleg că lumea merge-nainte, iute, mândră, mânată de noul nemilos, că e normal ca tot ce era în trecut clădit, doar din lemn şi piatră, să dispară. Pricep şi faptul … Citește mai departe
Evlavie
Luați aminte și priviți,
Mai sunt la sate sfinți,
Suferinzi,
Așteptând la porți,
Cuminți.
La o margine de sat, am aflat-o la poartă, pe laița lustruită, sub corcodușul abia-nflorit. Veșminte curate și întunecate. Trup împuținat de boli și încovoiat de ani. Chip scrijelit de încercările istoriei, dar ochi ce licăreau calm … a împăcare cu soarta. Alături, o pisică ce se-nsorea și nelipsita boticică, în care se sprijinea bătrânica. Adunate-n poală, un pic tremurânde, odihneau împreunate, mâinile-i zbârcite. Mâinile ei sacre, care au purtat degetele copiilor pe calea crucii, care i-a mângâiat pe creștet, și mai ales, care au lucrat … Citește mai departe
Pomul de pomină
Un profesor de liceu își „gratula” elevii cu expresia: ,, prost să fii … noroc că eşti ’’. Un meşter de case obișnuia să spună: ,, decât mare şi prost, mai bine mic şi tăntălău ’’, iar într-un compartiment de tren, în cursul unei conversaţii, un călător a rostit replica: „dacă eşti prost de mic, când eşti mare numa’ te joci ’’. De curând, cineva, mai hâtru, făcând referire la odrasla sa, a zis ironic : „ e urâtă și proastă, dar e a noastră”.
Despre prostia omenească multe s-au spus, şi tot cam pe atâtea s-au scris. Pe seama … Citește mai departe
Gandacul de gunoi
Sunt oameni predispuşi la nemulțumire. Obişnuiesc să invoce o pretinsă lipsă de potenţial, ori că prilejurile şi posibilităţile nu sunt distribuite în mod egal. E adevărat că unii, mai îndrăzneţi sau mai insistenţi, fructifică aproape toate ocaziile, iar ceilalţi se plâng că nu ştiu, că nu pot, fiind supărați pe soartă că n-au cu ce, n-au cum, ori n-au cu cine.
Adesea însă, cei care se consideră nemulțumiți (chiar dacă nu recunosc public o atare autoapreciere ) îi privesc pe cei ce par pe dos ( sau chiar sunt cu adevărat), cu un soi special de suspiciune. Neîncrederea manifestată nu … Citește mai departe