Despre munți… și mulți dintre noi – Page 4

Clipa de cleștar

Doar liniștea oferă limpezimi spre rosturi și rânduieli, relevând esențe și punând ordine în priorități. Și tot ea, liniștea, permite resetarea spirituală și accesarea stării de relaxare.

În epoca așa-zis modernă (preponderent tehnică ) pe care o trăim, la modul insistent în care invocăm liniștea, ca necesitate și urgență de gradul zero, cred că am putea-o substitui pâinii în rugăciunea „Tatăl nostru”, căci pare mult mai greu de procurat, devenind treptat Sfântul Graal actual, la felul în care o căutăm cu toții (tonții) și Fata Morgana zilelor noastre ce ne amăgește că este și când deschidem pumnul descoperim că iară-i … Citește mai departe

O întoarcere-n timp

De când mă știu – și sunt ceva ani – mă culc butuc și mă „deștept” (trezesc) hăbăuc, ca un bursuc, după hibernare. Arareori mi se-ntâmplă să visez câte ceva demn de ținut minte. Nu am încercat însă niciodată să le descifrez, să le interpretez, ci dimpotrivă, am căutat să le pun în practică. În acest sens, cu ceva vreme în urmă, când am visat că eram la o petrecere cu câțiva cunoscuți de-ai mei, dar care nu se știau cu toții între ei, am identificat un prilej potrivit pentru a invita, la o cabană, rudele, colegii și prietenii ce … Citește mai departe

Clipa plecării la munte

În Biblie există un text ce subliniază relația specială stabilită, pe baza unor sentimente de stimă și de simpatie reciprocă, între semeni cu aceleași preferințe și năzuințe : „ … tu, pe care te socotesc una cu mine; tu, frate de cruce și prieten cu mine; noi, care trăim împreună într-o plăcută prietenie și ne ducem împreună… ” – Psalmii (55:13), în timp ce un alt pasaj mi se pare potrivit pentru minunatul moment al plecării la munte: „ Aceasta este ziua, pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm și să ne veselim în ea! Doamne, ajută! Doamne, dă … Citește mai departe

Tihna – trai de rai

În prima porțiune a traseului, orișicare pârâiaș, n-are poftă de taifas, se repede în bulboane, printre boturi de lighioane (pericole), iar apoi bolborosește că i-a dispărut un pește (i s-a furat o șansă). Căutând…, încercând…, degustând…, și considerând că toate câte sunt i se cuvin, se războiește neîncetat cu prilejurile și posibilitățile (bombăne spre-o buturugă, la bolovani blesteme-n-drugă; bruscă brusturii pe mal și o tufă de podbal; ceartă cetina de brad, că nu vede luna-n vad…), în timp ce pe feriga din vale, tot depune la cristale (vise), alergând, fără-ncetare, cu arginți la cingătoare.

Abia mai apoi – când simțurile … Citește mai departe

Despre mine, despre noi…

Un vechi proverb românesc subliniază că „Dumnezeu dă, dar nu aduce acasă”, același adevăr fiind pretutindenea predicat: „Dumnezeu ne dă nuci, dar nu ni le sparge” (proverb german), „Dumnezeu îi ajută pe cei ce se ajută singuri” (proverb islandez), „Dumnezeu îți dă grâul, dar nu-ți coace și pâinea” (proverb austriac), „Dumnezeu hrănește păsările care dau din aripi” (proverb danez), „Cheamă-l pe Dumnezeu, dar vâslește departe de stânci” (proverb indian), „Ajută-te, căci atâta te va ajuta și Dumnezeu” (proverb unguresc)…, concluzia fiind una singură (sigură): „Nu aștepta milostenii !”

Noi nu am luat aminte la această elementară învățătură, reușind performanța, în … Citește mai departe