Category: Despre munți… și mulți dintre noi

Pastorală

În Țara Năsăudului a venit iarăși vremea migrației mioritice spre înălțimile munților, așa cum au fost ei împărțiți frățește între comunele someșene și maramureșene încă de pe vremea împărătesei Maria Terezia a Austriei.

Stânele s-au format de ceva timp, după neamuri, după cumetrii… Și „sâmbra oilor” a avut loc. I se mai spune „măsuriș” sau „băgatul oilor pe brânză” și reprezintă cea mai însemnată zi de peste an pentru păstori, când, pe de o parte, se hotărăște câtă brânză se dă „după o cupă” (un litru) și „după o „fele” (o jumătate de litru), iar pe de altă parte, se … Citește mai departe

Om și pom.

Ce apropiere lingvistică este între om și pom, și ce deosebiri de abordare îi separă.

Omul e ademenit necontenit de zări și depărtări, fiind tentat să vadă lucrurile în ansamblu și doar pe cele mari, scumpe, sofisticate, fascinante, fără a lua aminte la amănunte și fără a cerceta cu atenție lucrurile simple, fără valoare, mărunte, chiar dacă sunt evidente și elocvente sub aspect existențial.

Chiar dacă viața reprezintă o călătorie derulată mai degrabă în timp, omul e preocupat preponderent de spațiu, adesea uitând să-și așeze sufletul în cuibul clipei, zburând cu gândul tot mai încolo și tot mai-nainte, amânând aterizarea … Citește mai departe

Toponimia Munților Rodnei

Chiar dacă pare un subiect plictisitor și lipsit de însemnătate, nu pot trece cu vederea faptul că „botezul numelui” dat lucrurilor și locurilor a reprezentat un proces complicat și care s-a derulat necontenit, nu separat, ci interconectat la toate limbile „Babilonului”, fără a se putea lămuri cu exactitate de ce ridicăturii de pământ ce trece de opt sute de metri altitudine românii i-au atribuit termenul de munte, în timp ce alții îi spun mountain, berg, dag ori hegy, iar adânciturii alungite străbătută de un râu românii i-au zis vale, iar ceilalți au denumit-o valley, tall, vadi sau volgy.

Și atribuirea … Citește mai departe

Zămislire

„Florile primăverii sunt visele iernii, povestite dimineața, la micul dejun al îngerilor.” – Khalil Gibran

Nu știu ce fărădelege de tinerețe au săvârșit ghiocelul și brândușa de i-a pus Dumnezeu de planton în noaptea lungă a iernii, dar cunosc ce presupune să stai de veghe la ușa încăperii în care se sforăie pe toate tonalitățile. Nu am amănunte nici de la pronunțarea sentinței și nici cât li s-a părut de dreaptă sancțiunea celor doi împricinați, dar sunt sigur că în sala de judecată s-a chicotit, s-a dat din coate și s-a surâs pe sub mustață, uitând că uneori pe … Citește mai departe

La „Bradul bun”

„Nimeni nu se poate duce în trecut să o ia de la capăt, însă oricine poate începe chiar de azi să construiască un nou final” – Maria Robinson.

Poate de aceea dăm uneori peste câte un brad bătrân ce răsfiră pace împrejur, mai ales dacă între rădăcinile lui stă scobită și o fântâniță cu apă rece, limpede, la care se apleacă călătorii pentru a-și ostoi setea, cum era cândva unul în Muntele Heniu. Rămas fără de măriri și fără de mirări, el are curajul de a privi cu detașare distanțele și diferențele, de a sta înfipt statornic în amintiri dragi, … Citește mai departe