Nu știu…

Fănuș Neagu spunea că a descoperit, prin Socrate, marele adevăr: ȘTIU CĂ NU ȘTIU NIMIC și nici măcar asta nu știu, dar știu că pot ști mai mult decât știu.

Și nu mă refer aici doar la tărâmul ascuns ori la întrebările existențiale rămase fără răspuns (de unde venim și încotro ne îndreptăm, care e țelul suprem, ce ne va aduce ziua de mâine, când și cum se va da stingerea…), omul neizbutind să descifreze nici măcar unu la sută din întreg universul compus din planete, constelații și mii de galaxii, dovadă fiind uluitoarea fotografie realizată de Telescopul Spațial Huble, … Citește mai departe

Omul, muntele și Domnul

Dacă-i simplu și senin, meritul nu e prea plin.

„Când e bine să te duci la munte? Totdeauna. Nu e anotimp, care ar putea să-ți închidă drumul spre înălțimi. Pentru adevăratul drumeț nu există vremea rea, fiindcă el știe să iubească natura sub toate înfățișările ei. Apoi ploi, vijelii și zăpezi le poți găsi în regiunile alpine și în mijlocul verii, deci trebuie să fie pregătit pentru ele, materialmente și moralmente. Forța morală a turistului este armonizarea sufletească cu natura; sufletul său trebuie să fie atât de apropiat de natură, încât nici una din manifestările ei să nu-i pară … Citește mai departe

Amintiri despre justiție

Muzeul Vatican

În cadrul disputelor judiciare, demarate și derulate cu îndârjire, înălțat fiind în jilțul obiectivității, judecătorul are căderea (dreptul și datoria) de a alege bobul de adevăr de neghina susținerilor pro causa, de a cântări afirmații și argumente, de a cumpăni pe starea de fapt, pe chestiunile de drept ( nu o dată interpretabile) și pe textele de lege aplicabile. Magistratul-judecător e mereu prins la mijloc (chiar dacă e situat deasupra tuturor), în miezul luptei de idei și de interese ale părților, între acuzare și apărare, între părerile exprimate, între probele administrate, între soluțiile ce pot fi date, analizând … Citește mai departe

O nouă invitație la spectacol

Făcând abstracție de concluziile marilor filosofi pe această temă echivocă, personal, cred, cu toată tăria, că bucuria, „bucuria de a trăi” frumos și bogat, constituie sensul și esența vieții oricărui om obișnuit. Odată ce conștientizăm beneficiile bucuriei de a trăi din plin (deplin), de a viețui intens și destins, încetăm, de îndată, să ne mai strecurăm, printre clipe, cu sufletul strâmtorat de stres și cu mintea plecată permanent în pământ, nemulțumiți de „puținul” pe care îl avem și înspăimântați de primejdiile pe care ni le închipuim împrăștiate peste toate locurile în care ne duc pașii. Și tot în fața bucuriei … Citește mai departe

IL-VA (Valea cu lut)

E îndeobște cunoscut că istoria e îngropată adânc în uitare, tălmăcirea trecutului echivalând, adesea, cu pescuitul în ape tulburi, folosind drept momeală presupunerile și aducând la lumină doar probabilități. Prin urmare, și adevărul despre începuturile dobândirii unei denumiri de către o localitate rămâne ascuns sub cenușa vremurilor ce s-au succedat, neputând fi probat cu acte și fapte situate la nivel de încredere deplină.

În această ultimă privință, la ceva timp după ce s-a împlinit sortitul: de a veni pe lume în cea mai mititică și mai din capăt dintre Ilve, am descoperit că nu e, de fapt, un sat cu … Citește mai departe