O trufă e și tufa de iasomie ce îmi aduce aminte de copilărie și, în special, de tata. Era floarea lui preferată, tot el fiind cel care a plantat în fața ușii de la intrare o rădăcinuță de „Mallika” (în limba sanscrită), căpătată de pe la cineva. Dacă derulez pe iute înapoi, parcă îl revăd, în răstimpul de înflorire și pe înserat, cum ședea pe pragul casei și o admira, cum îi adulmeca parfumul, cum o alinta „Iasmin”. Abia peste ani am aflat că denumirea ei științifică este Jasminum și că numele de iasomie vine de la cuvântul persan „Yasmin” … Citește mai departe
Îngropați în inima uitării
Conștientizez „că și uitarea e scrisă-n legile omenești” și chiar dacă, în principiu și în traiul de zi cu zi, uitarea e considerată naturală, și normală, și necesară…, a da uitării vărsarea de sânge nevinovat mi se pare de neiertat. Și mai e ceva la fel de culpabil, iar pe deasupra și foarte primejdios: cel care își uită istoria, riscă să o repete.
Așa cum spaima de moarte nu ne împiedică să ne pregătim pentru viața de apoi (precum ne-o închipuim fiecare), tot așa de firesc este să discutăm pe marginea subiectului sensibil al martirajului militar – chiar dacă nu … Citește mai departe
Un strop de mov
„Dilema veche” a vieții (În ce măsură ne lăsăm la discreția liberului-arbitru?) poate fi abordată fie prin adoptarea unei atitudini pasive, de așteptare și de acceptare a amestecului existențial, a întâmplărilor și împrejurărilor ce vin de-a valma în vadul viețuirii, fie printr-o conduită participativă.
Prinși în năvodul grijilor (ce se dovedesc, nu o dată, doar fleacuri și spaime), avem obiceiul de a sta spășiți (și chiar plictisiți) în tiparul cotidian, fără a ne abate de la bătătorita cărărușă impusă de conveniențe (pe ruta acasă-școală sau serviciu-magazin și retur); fără a ne reaminti că avem și posibilitatea de a călca și … Citește mai departe
La grota grofilor
Nu o dată constatăm, că ne vindem mult prea ieftin (din ignoranță, din obediență, din lipsa stimei de sine…) și nici nu urmărim, îndeaproape, să ne păstrăm și să ne punem în valoare întreg avutul și trecutul. Ce folos că avem locuri și lucruri minunate – și încărcate de istorie -, că mai subzistă ziduri ce stau mărturie măreției de odinioară și legende ademenitoare, dacă nu diseminăm povestea, cum se cuvine, pe canalele de comunicare publică și, mai ales, dacă nu dezvoltăm un cadru potrivit de vizitare a obiectivului turistic. Din păcate, în situația de față, trebuie început cu chestiunile … Citește mai departe
Tihna – trai de rai
În prima porțiune a traseului, orișicare pârâiaș, n-are poftă de taifas, se repede în bulboane, printre boturi de lighioane (pericole), iar apoi bolborosește că i-a dispărut un pește (i s-a furat o șansă). Căutând…, încercând…, degustând…, și considerând că toate câte sunt i se cuvin, se războiește neîncetat cu prilejurile și posibilitățile (bombăne spre-o buturugă, la bolovani blesteme-n-drugă; bruscă brusturii pe mal și o tufă de podbal; ceartă cetina de brad, că nu vede luna-n vad…), în timp ce pe feriga din vale, tot depune la cristale (vise), alergând, fără-ncetare, cu arginți la cingătoare.
Abia mai apoi – când simțurile … Citește mai departe