Fulgii ce cad molcom pe pământ îmi evocă uitarea ce se depune peste întâmplări și întrebări.
Viața mi-a oferit șansa de a avea doi profesori de istorie deosebiți, dedicați profesiei și extrem de bine pregătiți: Dan Olimpiu (Școala Generală nr.2 Ilva-Mică) și Tomi Gavril (Liceul „George Coșbuc” din Năsăud). Lecțiile predate de cei doi cărturari erau, de fiecare dată, mai presus de rândurile așezate în manual, amănuntele oferite, însoțite de noutăți … Citește mai departe
De profesorul Alexandru Husar am aflat de la părinți, care discutau despre el cu deferență, și cu sinceră încântare că l-au cunoscut. Casa părintească a marelui cărturar, joasă și cu târnaț lung, se afla la nici două sute de metri de casa noastră, în capătul de jos al derdelușului, pe dâmbul de deasupra gării din Ilva-Mică. Nu-mi amintesc dacă mai trăia „Husăroaia” (cum îi spuneau iloanii mici d-nei Veronica, mama profesorului), când am dobândit putere de înțelegere, și nici dacă fratele acestuia, Emil Husar, ceferist ca și tata, mai locuia sau nu în casa situată dincolo de gară. Dar umbra … Citește mai departe
Ieri a fost ziua Sf. Cuvioasa Domnica, ce marchează în mod simbolic finalul sărbătorilor de iarnă, și totuși zăpada îndelung așteptată refuză să acopere noroiul nimicniciei noastre și tonurile de maro ce au pus stăpânire pe pământ. Anul de singurătate, de care am avut cu toții parte, în loc să ne apropie, ne-a depărtat, ne-a înrăit și ne-a dezbinat (chiar și cu privire la virus și vaccin), conferindu-ne un univers cotidian cenușiu și un climat instabil. Cu toate acestea, în loc să ne îndemnăm la armonie și acalmie, ne incităm la răzvrătire, ne luptăm ca lupii pe funcții, chiar dacă … Citește mai departe
Pe timpuri, mulți dintre sfinții, cuvioșii și mucenicii calendarului creștin coborau în leagănele de lemn ale pruncilor veniți pe lume. Tocmai de aceea, țăranii români purtau nume de botez precum: Alexie, Anchidim, Atanasie, Avacum, Calistru, Conon, Damaschin, Dionisie, Domițian, Elisei, Ghenadie, Filimon, Filip, Iacob, Ieronim, Iezechil, Ilarion, Ioachim, Iosif, Isidor, Laurentie, Macarie, Melentie, Nicolae, Nichifor, Nicodim, Onisim, Pamfil, Paramon, Partenie, Procopie, Serafim, Silvestru, Sofronie, Spiridon, Terentie, Tihon, Timofte, Trifon, Trofim, Vartolomeu, Visarion… Tot pe atunci, duminică de duminică, lângă bisericuțele de lemn ale satelor, se rugau așezate în genunchi femeile cu nume și suflete curate, de sfinte: Agata, Agripina, Ana, … Citește mai departe
Pe alocuri, muntele pare pângărit și părăsit.
Obișnuit să ia tot și să nu dea nimic în schimb, omul cotrobăie ca o cârtiță prin măruntaiele muntelui după minereu, îl aduce la suprafață și după ce extrage zăcământul valoros, lasă sterilul morman, la gura minei. Curmă codrul fără pic de milă și brăzdează povârnișurile cu drumuri forestiere pentru a căra în vale lemnul. Decopertează scoarța pământului și excavează roca în carierele ce dau naștere unui peisaj selenar…
În lăcomia după bani și în goana după resurse, omul nu poartă de grijă zilei de mâine și generațiilor care vor veni. Nu-l impresionează … Citește mai departe
