…Să stăm puțin și să nu mânăm aiurea, ca nebunii; să stăm puțin și să nu mai numărăm, măsurăm, cântărim, socotim, comparăm…; să stăm puțin și doar să fim (să existăm), fără să mai facem nimic, trăgându-ne răsufletul și liniștindu-ne sufletul, căci fâșia îngustă, de graniță, dintre anul care apune și anul care răsare e prielnică pentru potolire (până la punctul de încremenire), pentru primenire, pentru preschimbare.
Aho, aho de Anul Nou…, să stăm puțin, pe culme, și dacă simțim că nu suntem în stare să atingem o atare stare, de detașare, eu zic să aruncăm pe foc – unul … Citește mai departe