Am dat astăzi peste câteva fotografii deosebit de frumoase, ce nu-mi aparțin, fiind primite de la câțiva prieteni dragi, dar care sunt vrednice de diseminare, de „dare mai departe”.
Dintotdeauna am considerat că ferice și bogat e omul care are prieteni buni, printre motivele de mare mândrie ale unei vieți numărându-se și prieteniile puternice, profunde, potrivite…
Dacă părinții, de pildă, sunt primiți de „fiul omului” ca pe un dat, ca pe un „dar de Crăciun” (la naștere), prietenii sunt culeși de către el din pomul vieții, nu cu mâna, ci cu sufletul înflorit și încărcat de încredere, mărinimie, sinceritate, onestitate, empatie și alte asemenea nenumărate nestemate așezate ca trepte pe calea ce urcă spre inima aproapelui.
Fiecare prietenie este un real privilegiu. Fiecare prietenie are vremea și rostul ei. Indiferent că arde iute și intens, ori că rămâne mereu de veghe, ca o lumină veșnic vie, toate sunt născătoare de minunate amintiri.
Nu orice uniune amicală, însă, poate fi încadrată la capitolul prietenie, așa cum nu oricare alăturare aleatorie, însoțire intimă, întovărășire de afaceri ori frăție în fărădelegi întrunește cerințele și exigențele acestui deziderat uman. Totodată, prietenia este cu mult peste ce presupune o relație de camaraderie, de colegialitate, de colaborare, legături preponderent impuse și care n-au întotdeauna la fundament un cumul de afecțiune, atenție, altruism, atașament, amabilitate, afinitate; ori stimă, simpatie și suport reciproc, necondiționat. Se spune că pe lume sunt tot felul de prieteni, inclusiv de pahar, dar cel mai grosolan și dezgustător surogat de prietenie este cea cultivată din interes și care, la un moment dat, este împinsă, de așteptările înșelate, în neantul lăzii de gunoi a istoriei personale.
„ Prieteniile sunt ca banii: ușor de făcut și greu de păstrat ”, afirma Samuel Butler, iar Isabel Allende evidenția că: „Adevărata prietenie rezistă timpului, distanței și tăcerii”.
„ Omul trebuie să aibă și prieteni și dușmani. Prietenii îl învață ce trebuie să facă; iar dușmanii îl obligă să facă ce trebuie ” – Nicolae Iorga. Tot marele erudit spunea: „ Ferește-te deopotrivă de prietenii dușmanului și de dușmănia prietenului ”, în timp ce în Talmud e consemnat: „ Prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are și el un prieten, așa că fii discret”.
„ Prietenia este unitatea de măsură a oamenilor buni ” – Oscar Wilde. Pe tema generoasă a prieteniei și Honore de Balzac a punctat: „ Ceea ce face ca prieteniile să fie trainice și le sporește farmecul e un sentiment care lipsește iubirii: siguranța ”.
„ Prietenia îndoiește bucuriile și înjumătățește necazurile ” – Francis Bacon. Poate acest aspect a fost avut în vedere de Nichita Stănescu când a afirmat că „ A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger”.
„ Un prieten este un cadou pe care ți-l dăruiești ție însuți ” – Robert Louis Stevenson, iar Elbert Hubbard a subliniat că: „ Prietenul adevărat este cel care știe totul despre tine și încă te place ”.
Alexander Dumas releva: „ Prietenia constă în a uita ceea ce oferi și a păstra în memorie ceea ce ai primit ”, în timp ce Gabriel Garcia Marquez evidenția că „ prieten este cel care atunci când îți întinde mâna, îți atinge inima ”.
„ Prietenia este un har pe care îl ai sau nu-l ai ” spunea cândva Octavian Paler. Și tot el recomanda: „ Nu rupe firul unei prietenii, căci, chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne ”.
„Prietenia este cel mai de preț bun al omului. Fără prieteni nu e dragoste, fără dragoste nu e prietenie. ” – Goethe.
Bulgărele de minereu complex al prieteniei este și piatra de temelie a căsătoriei. Ca atare, alăturat am să așez și o fotografie realizată, în prag de toamnă, de doamna mea.
Și închei cu un elocvent elogiu adus prieteniei dintre oameni de către Cicero: „Sine amicitia vitam esse nullam” – Fără prietenie, n-ar fi viața!