Când o fi ca Dumnezeu să mă ia la rost (întrebarea care se pune nu este dacă, ci când?), o să-i spun cu ochii închiși, dintr-o răsuflare și pe de rost cum s-au derulat cele mai emoționante și mai neobișnuite momente duhovnicești, pe care le-am trăit, în cer și în pământ, lângă Crin-Triandafil Theodorescu și alături de părtașii mei de munte.
În conflictul fără de sfârșit, dintre generații, nu o dată i-am auzit pe cei vârstnici rostind: „Pe vremea noastră…, dar asta e, ne ducem înainte, că-nainte a fost mai bine”, … Citește mai departe
Dacă aș fi devenit ce mi-am dorit dintâi: să fiu profesor de filozofie-istorie (pe atunci, prin anii 80, admiterea se da din aceleași discipline ca și la drept), cu fiecare clasă m-aș fi dus, într-o excursie de o zi, la Muzeul Memorial „Ion Pop Reteganul” din localitatea Petru Rareș. Și aș fi făcut-o, în primul rând, din respect pentru marele cărturar – ce a militat neîncetat pentru emanciparea țăranilor transilvăneni -, dar și pentru că avem de-a face (sau poate doar mi se pare) cu un act de nedreptate istorică săvârșit cu ocazia înființării comunei și acordării denumirii, câtă vreme … Citește mai departe
Oare de câte ori ne-a fost adresată, de-a lungul existenței, întrebarea legată de nume și prenume ?! În câte rânduri am fost interogați: „Cine ești, de-a cui și unde te-ai născut?”, de parcă ești doar un nume de purtat prin lume, iar cunoașterea obârșiei este reprezentativă, esențială, indispensabilă… Și când te gândești că în urmă cu nici două veacuri nu existau registre de stare civilă și nici acte de identitate, singura mențiune a nașterii fiind făcută în condicile bisericești de botez. Poate de aceea, odinioară, pe pământ mișunau doar sfinții coborâți din calendar și nu întâlneai picior de Moș Niculae … Citește mai departe
Cu ceva timp în urmă, la petrecerea de rămas-bun, ținută după obținerea transferului, un tânăr coleg, proaspăt divorțat, și-a notat pe un șervețel sfaturile și sugestiile, de toate calibrele, învelite într-o crustă hazlie și oferite, cu drag, de către doamnele din colectiv. Dintre recomandările date două au rămas memorabile. La prima, ce suna cam așa: „cată-ți o fătucă cu căși și tipografice”, a ridicat nedumerit din sprâncene, dar când i s-a „tradus” că e vorba de case și terenuri (topografice) a consemnat: „Una cu BANI”, cu gura căscată rămânând însă la cealaltă îndrumare: „Fii cioban, câteodată!”, iar când autoarea s-a … Citește mai departe
