Justeţe.ro – Page 59

Între Ch(r)in și Amin

Cu mulți ani în urmă, Sorin (Gârjan) mi l-a dăruit, ca prieten, pe Crin (Triandafil Theodorescu), iar eu, la rândul meu, am prilejuit prietenia dintre Crin și Andrei Redl, Robert Rubl, Ioan Lumperdean și ceilalți părtași de potecă suitoare și cuceritoare de munți, că așa se-ntâmplă-n viață: un prieten bun aduce întotdeauna cu el și așază lângă inima ta pe un altul, asemenea lui.

Pe atunci, de ceva timp, ca un gândac mă rodea un gând: să cobor în Tăușoarele Gersei. Cutreierasem culmile desfășurate sub cer și îmi doream să văd și minunea zămislită în … Citește mai departe

Înghețul și uitarea

*În palma iubirii și o inimă înghețată se topește pentru a se turna în alt tipar, pe 0 altă treaptă…*

De Crăciun, ne podidesc amintirile, regăsindu-ne în cristalinul fiecărui copil-colindător și privind chipul lui Dumnezeu în fiecare pălmuță întinsă după un bănuț. Nimic nu se compară cu farmecul copilăriei, de care este strâns legată și la loc de cinste așezată în panoplia înjurăturilor autohtone cu sens înghețat-controversat și expresia: „Du-te-n moașă-ta pe gheață!”. O sudalmă amicală și afectuoasă, sau așa am perceput-o inițial, când o mai auzeam rostită, cu drag, de câte un părinte atunci când odorul făcea o năzbâtie … Citește mai departe

De veghe în l(ANUL) de se(CARĂ)

Pe traseul sinuos al vieții, pe post de borne – pastel colorate și grijuliu numerotate -, aflăm împlântate toate revelioanele petrecute pe pământ, căci durata existenței unui om se numără în nopțile partajate frățește între anul cel bătrân, peste care se trage cortina uitării și anul nou-născut în leagănul sfânt al orizontului.

Răspântia dintre ani poate fi privită ca un răstimp potrivit pentru a trage linie și a face socotelile de etapă, fără a ne mira – ori mâhni – dacă ne dă cu virgulă ori dacă rezultatul este incert, plasat pe undeva între plus și minus pe scara nimicniciei … Citește mai departe

Adânc adormit în alb

Mut ca piatra și adânc adormit în alb, stă muntele iarna. Acolo și acum, totul e dalb, totul e calm…

Pustiu și bântuit de viscole, de avalanșe, e golul alpin. Amuțite și ațipite în troiene stau și stânele văduvite de ecoul tălăngilor, a lătratului de câine, a hăulitului… Și caprele negre au abandonat locurile încărcate de lumină argintie, în care cerul sărută pe creștet pământul. În căutarea hranei, ciopoarele au coborât în codrii cățărați cu îndrăzneală pe versanții abrupți. Doar marmotele au rămas acolo sus, sub stratul gros de omăt, în încăperile spațioase durate sub stâncării și căptușite cu ierburi. … Citește mai departe

Convertire

În „primăvara Paștilor”, ÎNVIEREA, precedată fiind de reprobabila faptă a răstignirii, are și o oarecare notă de vină, de tristețe, în timp ce Crăciunul este încărcat numai cu lumină și căldură, numai cu nostalgie și speranță, NAȘTEREA însemnând, prin excelență, un izvor de apă vie, de bucurie.

Indiferent dacă credem, sau nu, în cineva situat mai presus de sinele nostru, mărinimia este o calitate umană de primă mână, iar la un pas distanță de acest adevăr se află un altul, la fel de evident: moșul cu o singură mână (aceea de a dărui) este cel mai reprezentativ model de dragoste … Citește mai departe