Justeţe.ro – Page 58

Pietrele Doamnei

„La MUNTELE unde Domnul va purta de grijă” (Geneza 22:14), la „Pietrele Maicii Domnului” – cetățuia ce se înalță spre cer din codrii Munților Rarău-Giumalău, nu prea ai cum să nu-ți reamintești de Moria încercării credinței lui Avraam, de Sinaiul poruncilor primite de Moise, de Araratul chivotului lui Noe, de Taborul schimbării la față a lui Isus Hristos, de Sionul tainicei cine, de Golgota pătimirii…, căci multe s-au mai petrecut pe munte.

Înnobilate spiritual de câte o mănăstire pe fiecare dintre cele trei drumuri ce urcă, în serpentine, spre ele, Pietrele Doamnei au alura unui „Munte al Mântuirii”, … Citește mai departe

Spaima, din străfundul ființei noastre…

Uneori am impresia că războiul din vecinătate ne-a deșteptat, pe neașteptate, din somnul dulce al unei prelungi (prea lungi) stări de toropeală, de „ticneală”… Că erau și până acum prin lume conflicte armate, urmate de necazuri și nevoi, știam cu toții, dar le priveam, în treacăt, doar pe hartă și cu o anume detașare: se derulau departe și le credeam, pe alocuri, exagerate.

Trezirea de acum însă, la crunta realitate, mi se pare a fi una deosebit de dureroasă, fiind făcută de exodul mamelor ce trec hotarul țării lor doar cu o bocceluță-n spate și un prunc culcat în brațe, … Citește mai departe

Sub semnul primăverii

„Aștept primăvara: / vreau să fiu dus de un pluton suav / la primul zid și împușcat cu muguri / și când voi muri să-mi înflorească rănile, / să vină toate albinele la rănile mele / și să mă transporte pe aripi / către tărâmul de polen unde merită să ajung / cu flori cu tot, cu tristețe cu tot, / cu primăvară cu tot, / acum și-n veacul vecilor.” – Poezia „Plutonul”, Adrian Păunescu.

Până deunăzi, ori de câte ori simțeam în nări suflarea sfântă a primăverii îmi venea să fluier, să sar fericit într-un picior, să mă strâmb … Citește mai departe

Între Kalașnikov și Karamazov

Rusia este o ghicitoare înfășurată într-un mister în interiorul unei enigme – Winston Churchill

„- Uită-te la oameni! Uită-te la dânșii, cum i-au despărțit ticăloșii! Ca și cum ar fi trecut cu plugul și i-au răsturnat, care în dreapta, care în stânga. Viață de iad, cumplite vremuri. Unul nu se mai înțelege cu altul… Iată și tu, îmi ești frate, dar nu te mai pricep, zău! (…) Amândoi vedeau cum nu se poate mai limpede că o buruiană deasă și încâlcită, de nerăzbit, cotropise toate cărările care îi uniseră pe vremuri, închizând căile spre inimile lor.” – Mihail Șolohov, Donul … Citește mai departe

Tovarășia

Bucura Dumbravă, în Cartea Munților, cere imperios: „Bagă la cap, drumețe, și nu pleca la munte cu orișicine! Nici dacă conduci tu, nici dacă conduce altul. Tu, cătană, alege-ți bine căpitanul. Iar tu, căpitane, nu primi decât cătane zdravene. La începutul turismului în Bucegi recrutarea se făcea de obicei de către un domn convins că iubește munții și care cutreierând parcul Sinaiei, își aduna o ceată de tovarăși – ca să nu-l găsească plictisul – în tete-a-tete cu natura adorată. În folosul sporirii numărului, el nu se dădea înapoi nici în fața cucoanelor celor mai improbabile, nici în fața moșnegilor … Citește mai departe