După 15 ani

Beneșul e un avanpost montan amplasat pe Culmea Curățelului ce leagă Vf. Ineu de comuna Rodna și care este cuprinsă între Cobășel și Baia (Valea Vinului).

Plecarea pe traseu se face din centrul localității Rodna, strada Toaca, ce urcă hotărâtă înspre codrul de pini și de molizi, fiind una dintre cele mai povârnite din câte am suit vreodată.
În aproximativ o oră de urcuș susținut se ajunge în capul cu cruce al dealului.
Tot în jur de o oră durează și drumul de culme, ce curge aproape pe orizontală și care ne conduce la stâna din Tarnița Beneșului.
Porțiunea finală
Citește mai departe

Iarna, în „Patria partizanilor”.

În urmă cu o săptămână am urcat cu părtașii mei de munte în Țibleș, după o amânare de aproape patru luni. Inițial, am intenționat să urcăm cu prilejul zilei de 1 decembrie, mai ales că în anul anterior urcasem la aceeași dată în Muntele Heniu, însă împrejurări obiective, mai presus de voința noastră, ne-au ținut pe loc, la șes. Ca atare, chiar dacă nu obișnuim să urcăm iarna până pe crestele montane, ne-am încumetat să o facem într-o zi senină de la finele lunii martie, deși muntele era încă adânc îngropat în alb. Aflasem că stratul de zăpadă depus în … Citește mai departe

Cumințenia câmpului

Era seară târziu și ne îndreptam spre casă cu mașina când Andrei, volubil fiind (semn sigur de mulțumire pentru modul în care s-au derulat orele de antrenament în sala de dans), m-a întrebat fără preaviz: „Dacă ai putea călători în timp încotro te-ai îndrepta?”. Aflat încă sub impresia unei cărți citite relativ recent i-am răspuns pe nerăsuflate: „Înspre Grecia Antică, cu condiția să aflu acolo și țărmuri însorite, împânzite cu măslini înfloriți”, făcând referire la marea cenușie de ceață în care pluteau pe afară casele și copacii. Mă așteptam să facă vreun comentariu tipic adolescenților, dar nu, s-a întors doar … Citește mai departe

Între muntele mare și marea de la munte.

„Muntele ne învață că numai efortul, lupta cu greutățile vieții dă sens existenței noastre” – Andre Theuriet

E dincolo de orice îndoială că muntele este un dascăl tăcut, priceput, ce ne modelează caracterul, șlefuindu-l cu emoții, întărindu-l cu piedici, cu provocări, îmbogățindu-l cu frumuseți sublime. Dacă suntem discipoli atenți, ascultători, muntele ne explică ce înseamnă întinderea vălurită nesfârșită, măreția de reală catedrală, aerul pur, liniștea adâncă, zborul de vultur, murmurul de izvoare, mireasma de cetini, capriciile vremii. Tot aici putem învăța ce este trufia și smerenia, teama și curajul, adevărata prietenie, spiritul liber, frenezia pregătirii, feeria decorului, „beția” urcușului, voluptatea … Citește mai departe

Pasul Șetref

Pentru a te bucura de natură nu ai nevoie de concediu și nici nu trebuie să te duci până la capătul lumii pentru asta. E suficient un petec nepângărit de pământ, situat în imediata vecinătate, un colț de cer deasupra și câteva clipe libere, lucruri simple, aflate la dispoziția oricui vrea să evadeze, chiar și temporar, din cochilia rutinei zilnice în care, pare, căi ne-am încuiat.

Un punct potrivit de plecare într-o mică drumeție hibernală este Pasul Șetref (818 m altitudine), trecătoarea ce face legătura între Depresiunea Maramureșului și Podișul Transilvaniei, locul în care își dau mâna amical Munții Țibleșului … Citește mai departe