Ilva-Mică a fost, timp de un secol și ceva, un exemplu de urmat în ceea ce privește punerea în practică a principiului de conviețuire socială „unitate în diversitate”. Când am dobândit putere de înțelegere, în partea de jos a acestui sat, unde am copilărit, mulți dintre cunoscuți purtau nume necunoscute prin alte localități someșene: Bahman, Balasz, Benko, Bojoiovschi, Buraciuc, Brisciuc, Carsai, Cengheri, Ciocia, Coța, Debrecnezi, Faltinski, Forvalt, Galușneak, Gellner, Giulverzan, Husar, Ilaș, Iurișniț, Ivanciuc, Kuharek, Lenhardt, Mișcolți, Nagy, Redl, Revnic, Ronta, Sekei, Terșanski, Țibecailo…, cu mențiunea că îmi cer scuze dacă nu le-am consemnat corect și cu precizarea că, astăzi, … Citește mai departe
Category: Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale
Marii martiri
Nu prea poți pretinde unui om obișnuit să caute la mântuirea sufletului cât timp este despuiat de haine și lihnit de foame. Nevoile trupului primează numai că, și după ce omul „se pune pe picioare”, tot pântecul e pus pe primul loc, căutând să-l țină plin, scump învelit și bine împrejmuit cu ziduri etajate, deși la plecare de pe pământ, după cum bine se știe „ săracul nu lasă nimic, iar bogatul nu poate lua nimic”. Ca atare, tot ce ține de suflet, inclusiv de memoria străbunilor, e lăsat mereu deoparte, inclusiv de comunitate, și amânat mai încolo, pe mai … Citește mai departe
Pariurile vieții și promisiunile dimineții.
Se spune, pe bună-dreptate, că dimineața e primăvara zilei și că primăvara e dimineața anului.
Personal, obișnuiesc să spun că numai dimineața toate i se par omului permise și promise. Pe parcurs, din varii motive, nu totul îi va fi îngăduit, nu tot ce dimineața i-a făgăduit va fi pentru el întocmai și la timp împlinit.
Orice s-ar întâmpla ulterior, zorii rămân vârsta de aur a zilei. Doar atunci când luminile și umbrele compun un amalgam, peste viitor stă, ca o stăpână, pacea plenară a începutului, iar peste om o stare de preaplin sufletesc și o poftă nestăvilită de viață. … Citește mai departe
Întâmplări întâmplătoare?
Arareori, adevărul judiciar este identic cu adevărul absolut, abstract. Cum realitatea stă sub semnul întrebării și cum înfăptuirea justiției depinde în mare parte de prestația părților aflate în litigiu, multe și mărunte sunt piedicile care se pun în calea suprapunerii adevărului statornicit de judecător peste adevărul obiectiv. Datoria judecătorului de a da dreptul nu este una tocmai ușoară, cum adesea se crede, ci una complexă și extrem de complicată. Judecătorului nu-i este îngăduită denegarea de dreptate, refuzul de a judeca pe motiv că legea nu dispune deloc, că nu distinge suficient, ori că probele propuse și administrate de părți nu … Citește mai departe
Să nu dăm uitării…
Uitarea nu este, neapărat, o problemă de memorie. Și nici nu e de condamnat când este selectivă și folosită cu folos ca un sorb pentru stres, ca un sifon emoțional pentru toată gama de tulburări sufletești negative, dăunătoare: suferințe cumplite, eșecuri capitale, regrete obsesive… atâta timp cât ne redă puterea de a relua, de a merge mai departe.
Circula cândva o povestioară potrivit căreia, întrebat fiind ce vârstă are, un pacient ce urma să fie supus unei operații complicate pe cord a răspuns că peste șase luni urmează să împlinească 80 de ani, la care medicul, luat prin surprindere, a … Citește mai departe