Despre tot felul de lucruri – Page 11

Vecinașii…

… adică, „în veci ți-s nașii”, în timp ce pronunția acestui cuvânt în limba engleză te duce cu gândul la NAIBA, cu înțelesul de diavol ( neighbor), iar în limba franceză la expresia „Voi sunteți sinele” (voisine), elocvente și pline de semnificații fiind și sinonimele folosite de români: apropiaș, împrejuraș, mărginaș, mejdaș, megieș…, toate evocând proximitatea vecinilor și imediata (indiscreta) lor apropiere.

Poate tocmai de aceea cu „Vecină, dragă vecină…” începe un vechi cântec de petrecere despre o vecină ce-și sfătuiește „șogorița” să-și țină bărbățelul bine, căci vine seara pe la ea și, miloasă fiind, îl ia și-l bagă-n casă, … Citește mai departe

Lângă securea războiului și pipa păcii

Cred că omul are ctitorită, în adâncul ființei sale, o ciudată dorință de cucerire teritorială, de apropriere, inclusiv prin viclenie ori violență, a spațiului folosit de celălalt, fără a aprecia, cum se cuvine, un binecuvântat răstimp prosper și pașnic. Cu ochii ațintiți pe gard, pe graniță, mereu nemulțumit de cât deține și întărâtat de ideea unuia „greu de cucerit”, omul a luat mereu cu forța pământurile și l-a prădat, fără pic de milă, pe aproapele său. În doar cinci decenii și fără a se mai repeta vreodată în istoria lumii, sub conducerea lui Ginghis Han (Genghis Khan), urmat de Hanul … Citește mai departe

Scurtături

Odată cu „venirea pe lume” a unităților PC, conectate la internet, a devenit parcă și mai evidentă predispoziția omului de a afla și de a o apuca pe scurtături: de tastatură, pentru fișiere, aplicații, pagini web…, fiind trasate și marcate, în scop de ușurare, nenumărate „shortcuts” pe întreg întinsul păienjeniș virtual.

Realizările repurtate pe segmentul automatizării și pașii uriași făcuți spre robotica ascendent autonomă impun realitatea unei retorici cu valențe de paradox: lenea a fost principalul motor al progresului umanității și numai confortul ne-a călăuzit pe calea: cal-căruță-automobil înzestrat cu pilot automat și banalul ( de acum) GPS – în … Citește mai departe

Cultivând răbdarea

Se spune că răbdarea, ruptă fiind din rai, este regina virtuților, și mama marilor victorii, și cheia tuturor porților, și cel mai bun tovarăș de drum, și talisman de ținut în sân, și leac la orișice necaz… Prin urmare, nici nu-i de mirare că un înțelept duhovnic ortodox prescria fără încetare: „Răbdare, răbdare, răbdare. Și când simți că s-a gătit, iar: răbdare, răbdare, răbdare…, și asta nu până la prășit, ci până la sfârșit.” – Părintele Cleopa

După cum bine se știe, și în rețeta succesului intră o cantitate mare de răbdare, dar și ambiția, și perseverența sunt sădite pe … Citește mai departe

Punctul de perspectivă

La întrebarea: „De ce urcăm un munte pe culmea căruia am ajuns și altădată?”, răspunsul e destul de simplu: „Pentru că de fiecare dată l-am aflat altfel!”, priveliștile preschimbându-se pe parcursul fiecărei zile în raport de intensitatea luminii, de curățenia cerului, de conturul umbrelor călătoare ale norilor, de gradul de vizibilitate a depărtărilor… Când e însă vorba de ani-distanță, de un alt anotimp ori de o altă dispoziție sufletească, deosebirile nu mai sunt de nuanță, ci de substanță, fiind vădite și radicale.

Neîndoios, fiecare loc are un punct potrivit de perspectivă. Ca principiu, într-un fel arată muntele privit de la … Citește mai departe