Category: Despre tot felul de lucruri

„Aproape liniște”

Pe parcursul vieții avem de înfruntat și evenimente aflate mai presus de voința noastră, ce ne sunt impuse și în fața cărora nu putem așeza decât atitudinea de acceptare, de resemnare. Sunt însă și lucruri care depind numai de noi, printre care și regăsirea de sine, și redescoperirea lui Dumnezeu. Pentru asta e nevoie să facem din sufletul nostru un loc liniștit, să aprindem lumina și să facem curățenie prin cotloanele minții.

Liniștea nu necesită, neapărat, singurătate. Și nici nu este echivalentă cu tăcerea, cu absența oricărui zgomot exterior. Se află mai presus de acest prag, fiind o stare de … Citește mai departe

Toponimie

După un subiect serios, sensibil, cred că e cazul să aduc în prim plan ceva mai „duminiCal”: cuvintele ce exprimă „indicativul și locația” și care sunt răsfirate pe harta țării. La izvoarele vieții suntem întrebați de-ai cui suntem, abia mai apoi ni se pune întrebarea de unde suntem. Oricum, pe orice document de completat, imediat după nume și prenume, avem de consemnat locul nașterii și domiciliul actual.

Când discutăm despre localități, deși sună un pic cam ciudat, cred totuși că ar trebui să folosesc nu termenul mai larg, mai cuprinzător, de toponimie (ce se referă la numele de locuri), ci … Citește mai departe

Legile iubirii.

În cursul anului trecut am recitit Biblia. Cu ochii altei vârste față de lectura anterioară, efectuată cu voce tare, în copilărie, când bunicului îi slăbise vederea. De curând, am reușit să mai fac ceva ce mi-am propus de mult timp: să citesc Coranul. Din pură curiozitate și intrigat poate de vechile vrăjmășii dintre creștini și musulmani, ce au condus la cruciade, la războiul religios din fosta Iugoslavia, la repetate atentate teroriste, la prigoana din Siria, Afganistan și din multe alte locuri sfințite cu sângele martirilor, provenind din ambele tabere. Spre surprinderea mea, și Coranul e o carte rezonabilă, și chiar … Citește mai departe

O pagină de istorie și tehnică militară.

Cadrilaterul a aparținut României doar două decenii și un pic, răstimp în care bulgarii au afirmat fără încetare că anexarea a fost un act vădit de nedreptate istorică. Cu toate acestea, chiar și acum, după aproape 80 de ani de când s-a revenit la situația teritorială inițială, castelul din Balcic, ridicat de Regina Maria a României, continuă să constituie un obiectiv turistic de excepție. Atitudinea adoptată de Bulgaria ne spune, fără cuvinte, că n-are rost să ascundem o filă de istorie, ci să învățăm câte ceva și să ne amintim de ea. Și parcă ne mai șoptește un lucru: că … Citește mai departe

Copaci îmbrățișați

În codrul de carpeni din Dealul Cetății (Bistrița) sunt răsfirați nenumărați copaci îmbrățișați. Nu sunt înlănțuiri simple, scurte, de bun-venit sau bun-rămas, ci uniuni ce înfruntă infinitul și care exprimă putere, protecție, siguranță, încredere, atenție, blândețe, bunătate, căldură…

Pentru a dărui și a primi, simultan, un grăunte de eternitate, îi putem imita practicând îmbrățișarea în fiecare zi. Strângerile sincere în brațe a celor dragi, îndelungate, puternice, împietrite, încărcate de tandrețe, cu sau fără cuvinte, cu sau fără mângâieri ori bătăi pe spate, privindu-ne în ochi sau cu capul așezat la pieptul ori pe umărul celuilalt alină dorul, alungă „norul”, luminează … Citește mai departe