Despre tot felul de lucruri – Page 24

Pâcla istoriei

Când vine vorba despre ce și cum a fost cândva, peste trecut aflăm așezată temeinic o mare cenușie de ceață, din care răzbat strălucitor spre soare doar frânturi din măreția de odinioară a cetăților înfloritoare, a marilor regate, a întinselor imperii… Și când deschidem capitolul despre cine și când a fost, lucrurile sunt la fel de încurcate și de întunecate, așa cum reiese din „Cartea Întâi a Cronicilor” (Vechiul Testament), ce înșiră spițele neamurilor, ori din „Evanghelia după Matei” (Noul Testament), ce descrie arborele genealogic a lui Isus Hristos.

Istoria e încâlcită și interpretabilă. E dificil de dat dreptate cuiva … Citește mai departe

Înstrăinare

Nu știu dacă există o legătură cauză- efect între starea de bunăstare și avântul tehnico-științific, pe de o parte, și însingurarea în care ne zidim, pe de altă parte, dar acest ultim fapt mi se pare evident.

Parcă ciripim cu toții în câte o colivie în care singuri și nesiliți de nimeni ne-am încuiat. E posibil ca supradimensionarea eului și mulțumirea de sine să ne fi anesteziat dorul de celălalt și dorința de revedere. Consecința firească a unui asemenea fenomen este izolarea, cel mai probabil fiindcă ne-am depărtat, și nu cum avem adesea impresia: că am fost îndepărtați.

În vremurile … Citește mai departe

Sântandrei

Numele de Andrei (Andreas, Andrew, Andraș, Andrej…) provine din limba greacă și înseamnă „Bărbăție și curaj”.

Expresia „Bărbăție și credință” este consemnată pe una dintre medaliile de război decernate bunicului meu.

În primul război mondial a luptat în armata austro-ungară pe fronturile din Galiția și Italia. După căderea în prizonierat, a făcut parte din Corpul voluntarilor români ardeleni-bucovineni, alăturându-se armatei române.

Ungaria a avut doi mari regi cu numele de Andrei, iar mai mulți prinți din Grecia, Danemarca, Iugoslavia, Anglia și Rusia s-au chemat la fel, cu toții dovedind că purtătorii acestui nume sunt spirite altruiste, cu aspirații înalte și … Citește mai departe

În prag de final autumnal

Anotimpul romantic, înveșmântat în straie de sărbătoare, se poate asorta cu muzica lui Joe Dassin ( „Si tu appelles melancolie”, de pildă) și Leonard Cohen („Dance Me to the end of love”, de exemplu), se poate „asezona” cu „Serenade” (Schubert), Fur Elise” (Beethoven) sau „Love Dream” (Liszt), ori poate fi însoțit de ritmurile trezite la viață de Golden Trumpet și Richard Clayderman.

Străluciri de stele.
Culori calde, arome dulci și acalmie… de toamnă târzie.

Melancolie.
Răstimp romantic, de reverie.

Amestec de farmec.
Și vise în voia cărora ne lăsăm fantezia.

Eleganță în simplitate – un deziderat greu de atins.

… Citește mai departe

Luminația

Astăzi celebrăm ziua celor care au fost înaintea noastră, sau care ne-au luat-o înainte, în trecerea pe malul celălalt, rostind îndemnul: „Haide suflete al meu, căci iată, a sosit timpul să plecăm” (Descartes), spre tărâmul necunoscut.

La începuturile copilăriei asociam cimitirul cu „împărăția morții” și încercam o anume spaimă când pășeam dincolo de împrejmuirea de piatră. Abia mai apoi am avut revelația că moartea nu umblă aiurea pe afară cu coasa în spate, ci se află înlăuntrul nostru și crește odată cu noi, fiind implantată în sămânța vieții, dar intrând în rol la momentul oportun, pe poarta unui accident nefericit … Citește mai departe