Category: Despre tot felul de lucruri

„Nu-ți cere osândă, omule!”

Nu cred că pur întâmplător cea mai frumoasă sărbătoare de peste an a fost așezată în calendar atât de aproape de solstițiul de iarnă, în apogeul întunericului, ci ca să compenseze noaptea cea lungă și să pună în evidență nașterea și creșterea luminii ce unește cerul și pământul, ori chiar rocada realizată între cele două lumi, susul fiind acum adesea cenușiu, în timp ce josul este strălucitor, cu scânteieri de stele.

Coincidență, sau poate nu tocmai, și Revoluția Română a fost înfăptuită în cursul solstițiului de iarnă, după ce a fost atins punctul minim altitudinal al întunericului, al foamei și … Citește mai departe

Valorizare

Se spune, cu fală, în ocazii de gală, că avem de toate în țărișoara noastră, de la mare, fluviu, deltă, câmpie, deal și munte, până cele „multe și mărunte”. Nu contest, dar nu o dată se-ntâmplă să constat că nu prea știm sau nu prea alocăm resurse și timp pentru a le pune deplin, pe toate, în valoare.

În materie de munți, nu avem Everestul și nici accentul alpin al Alpilor, dar avem Carpații ce țin ascuns Ardealul, ca pe o comoară, într-o alcătuire armonioasă de lemn-piatră și un farmec aparte al văilor și vârfurilor. Din păcate, poate din teama … Citește mai departe

Pâcla istoriei

Când vine vorba despre ce și cum a fost cândva, peste trecut aflăm așezată temeinic o mare cenușie de ceață, din care răzbat strălucitor spre soare doar frânturi din măreția de odinioară a cetăților înfloritoare, a marilor regate, a întinselor imperii… Și când deschidem capitolul despre cine și când a fost, lucrurile sunt la fel de încurcate și de întunecate, așa cum reiese din „Cartea Întâi a Cronicilor” (Vechiul Testament), ce înșiră spițele neamurilor, ori din „Evanghelia după Matei” (Noul Testament), ce descrie arborele genealogic a lui Isus Hristos.

Istoria e încâlcită și interpretabilă. E dificil de dat dreptate cuiva … Citește mai departe

Înstrăinare

Nu știu dacă există o legătură cauză- efect între starea de bunăstare și avântul tehnico-științific, pe de o parte, și însingurarea în care ne zidim, pe de altă parte, dar acest ultim fapt mi se pare evident.

Parcă ciripim cu toții în câte o colivie în care singuri și nesiliți de nimeni ne-am încuiat. E posibil ca supradimensionarea eului și mulțumirea de sine să ne fi anesteziat dorul de celălalt și dorința de revedere. Consecința firească a unui asemenea fenomen este izolarea, cel mai probabil fiindcă ne-am depărtat, și nu cum avem adesea impresia: că am fost îndepărtați.

În vremurile … Citește mai departe

Sântandrei

Numele de Andrei (Andreas, Andrew, Andraș, Andrej…) provine din limba greacă și înseamnă „Bărbăție și curaj”.

Expresia „Bărbăție și credință” este consemnată pe una dintre medaliile de război decernate bunicului meu.
În primul război mondial a luptat în armata austro-ungară pe fronturile din Galiția și Italia. După căderea în prizonierat, a făcut parte din Corpul voluntarilor români ardeleni-bucovineni, alăturându-se armatei române.

Ungaria a avut doi mari regi cu numele de Andrei, iar mai mulți prinți din Grecia, Danemarca, Iugoslavia, Anglia și Rusia s-au chemat la fel, cu toții dovedind că purtătorii acestui nume sunt spirite altruiste, cu aspirații înalte și … Citește mai departe