Cadrilaterul a aparținut României doar două decenii și un pic, răstimp în care bulgarii au afirmat fără încetare că anexarea a fost un act vădit de nedreptate istorică. Cu toate acestea, chiar și acum, după aproape 80 de ani de când s-a revenit la situația teritorială inițială, castelul din Balcic, ridicat de Regina Maria a României, continuă să constituie un obiectiv turistic de excepție. Atitudinea adoptată de Bulgaria ne spune, fără cuvinte, că n-are rost să ascundem o filă de istorie, ci să învățăm câte ceva și să ne amintim de ea. Și parcă ne mai șoptește un lucru: că … Citește mai departe
Category: Despre tot felul de lucruri
Copaci îmbrățișați
În codrul de carpeni din Dealul Cetății (Bistrița) sunt răsfirați nenumărați copaci îmbrățișați. Nu sunt înlănțuiri simple, scurte, de bun-venit sau bun-rămas, ci uniuni ce înfruntă infinitul și care exprimă putere, protecție, siguranță, încredere, atenție, blândețe, bunătate, căldură…
Pentru a dărui și a primi, simultan, un grăunte de eternitate, îi putem imita practicând îmbrățișarea în fiecare zi. Strângerile sincere în brațe a celor dragi, îndelungate, puternice, împietrite, încărcate de tandrețe, cu sau fără cuvinte, cu sau fără mângâieri ori bătăi pe spate, privindu-ne în ochi sau cu capul așezat la pieptul ori pe umărul celuilalt alină dorul, alungă „norul”, luminează … Citește mai departe
Vis de verde… dor de ducă
Dimineața devreme, în prag de primăvară, din dorința de a părea mari, maturi, suntem tentați să mai adăugăm ceva când vine vorba despre vârstă, iar spre amurg de toamnă târzie, când bruma experienței presară pe creștet albi-arginți, putem cădea în capcana de a ascunde câțiva ani. Vrem altceva, ori ne dorim lucruri pe care, fără să știm, le deținem deja. Tocmai de aceea, când ne aflăm la poalele muntelui avem privirea pironită pe pisc, și când ajungem sus, după ce ne-am îndestulat cu cer, căutăm cu nostalgie la firul șerpuit al potecii pe care am urcat.
Izvorul nefericirii este nemulțumirea … Citește mai departe
Spicuiri din istoria împrejurimilor Munților Rodnei.
Fulgii ce cad molcom pe pământ îmi evocă uitarea ce se depune peste întâmplări și întrebări.
Viața mi-a oferit șansa de a avea doi profesori de istorie deosebiți, dedicați profesiei și extrem de bine pregătiți: Dan Olimpiu (Școala Generală nr.2 Ilva-Mică) și Tomi Gavril (Liceul „George Coșbuc” din Năsăud). Lecțiile predate de cei doi cărturari erau, de fiecare dată, mai presus de rândurile așezate în manual, amănuntele oferite, însoțite de noutăți … Citește mai departe
Revirimentul renașterii.
În munții cei cărunți, acum, când totul e tăcere de cristal, sub tavanul dalb și creștetul lipit de glie, florile dorm duse, în vise dulci, cu raze de soare, cu albine, cu picături de ploaie și adieri de vânt. Doar două stau de veghe la redeșteptare: ghiocelul și soața lui, brândușa, povestind în șoaptă despre câte au fost și iarăși o să fie.
Dacă natura poate renaște în fiecare primăvară, și spiritul nostru se poate reînnoi, cu bucurie, de Crăciun.… Citește mai departe