Pasul Rotunda e linia de hotar dintre Munții Rodnei și Munții Suhardului, puntea aruncată peste munte între cele două râuri de legendă ale nordului țării : Someșul Mare și Bistrița Aurie, drumeagul de munte ce face de secole-n șir legătura între Ardeal și Moldova. E în continuare doar pietruit, deși raportat la farmecul zonei ar fi meritat de multă vreme să facă parte din „panoplia” celebrităților montane, alături de Transfăgărășan, Transalpina, Transbucegi…
Cum plecarea înspre Vf. Ineu trebuie făcută neapărat dimineața devreme, dacă dorim o tură de doar o zi, e de preferat să lăsăm șoferul să urce singur cu mașina o bucată de drum pentru a putea face o plimbare matinală prin pădurile întinse și liniștite de molid, oferindu-ne astfel o cură inestimabilă de aerosoli – particule minuscule, alcătuite din substanţe volatile, ce sunt încărcate electric şi care odată inhalate, exercită rapid şi direct efecte antibiotice şi antiinflamatoare.
Pe crestele montane şi în imediata vecinătate a marilor căderi de apă (cascade) aflăm un aer puternic ionizat negativ, iar inspirarea acestuia, la răsărit și asfinţit, are un efect terapeutic uluitor după cum, la fel de binefăcător, e şi aerul curat ce se aşterne în atmosferă odată cu arcul multicolor al curcubeului, după un ropot văratic de ploaie.
Tot în scop terapeutic putem căuta pe traseu să petrecem câteva clipe într-un pâlc de mesteceni tineri, ce oferă optimism, curăţă sufletul de stres și sporeşte subit şi semnificativ bucuria de a trăi, ori putem afla un prilej de răgaz lângă o tufă de păducel înflorit, de unde vom pleca ușori ca puful de păpădie, căci răsfiră pace chiar și într-un suflet foarte obosit.
Odată ajunși în Poiana Rotunda, unde ne întâmpină câteva căsuțe și ruinele unor cazemate militare, o luăm în stânga spre Culmea Găjilor, golașă spre sud și împădurită spre nord. Drumul e spectaculos și duce departe dar, din păcate, nu este întreținut, cu treceri peste șanțuri săpate de torente, și nici nu are parapeți montați pe porțiunile înguste și periculoase.
Priveliștile sunt însă de poveste.
Munții Rodnei nu dispun de unități de cazare în golul alpin, dar la capătul acestui drum s-ar preta construirea unei cabane. E un platou fără risc de avalanșe, cu sursă de apă în apropiere, cu posibilitate de acces auto și care nu este inclus în Parcul Național Munții Rodnei, iar în incinta construcției s-ar putea amenaja un punct de salvamont și jandarmerie montană, așa cum este la Cabana Dochia din Ceahlău.
Distanța dintre Șaua Gajei și Pasul Rotunda e doar de 9 Km, dar pe jos sunt necesare 3-4 ore de mers, după posibilitățile fizice ale fiecăruia. Din acest punct și pănă în Vf. Ineu mai avem nevoie de 2 ore și ceva.
Între Șaua Gajei și Lacul Lala Mare sunt doar 30 de minute și câteva lanuri de jnepeniș, oferindu-ne prilejul de a face o cură de alb, verde şi albastru. Albul zăpezii aduce calm lăuntric, verdele crud al ierbii şi al frunzelor energizează şi regenerează, iar albastrul pur al cerului şi albastrul limpede al lacurilor montane stimulează imunitatea şi perspectiva pozitivă asupra vieţii.
Pe firul pârâului Lala (câtâ drăgălășenie încape într-o simplă denumire!) sunt cuibărite două grațioase lacuri glaciare. Primul lac : Lala Mare sau Iezerul Ineuțului ori Căldarea cu iezer, încins cu un bogat brâu de jnepeni, este situat la baza piramidei Ineuțului (latura nordică), are contur neregulat (o formă aproximativ pentagonală), o suprafață de 0.5 ha și sălășluiește la 1820 m altitudine. Cel de-al doilea lac : Lala Mică sau Iezerul Ineului, are dimensiuni mai reduse (aproximativ 0,15 ha), fiind așezat la piciorul sudic al Ineului, la 1920 m altitudine, pe un podium prelung unde temporar mai răsar alte două lăculețe, iar pe o prispă situată în stânga apare uneori o a treia excavație cu apă.
După un mic popas, ne reluăm deplasarea.
Mersul pe jos – accesibil şi agreabil – pe poteci de munte, permite descoperirea plăcerilor simple ale naturii : culori, sunete, arome … amestecate armonios și care înlătură instantaneu anxietatea. Efortul fizic în aer liber, alergarea uşoară sau mersul în pas rapid sunt simple leacuri, recunoscute de veacuri.
Esenţială este însă practicarea unei respiraţii complete cu prilejul excursiilor la munte. Adeseori, inconştient, practicăm o respiraţie superficială, insuficientă, chiar și cu prilejul plimbărilor în parc. E foarte sănătoasă (reglează ritmul cardiac) respiraţia în patru timpi ce presupune o inspiraţie pe nas timp de 6-7 secunde, urmată mai întâi de reţinerea aerului în plămâni pe parcursul a 10 secunde iar mai apoi de expirarea lentă, pe gură, timp de 6-7 secunde, pentru ca în final, să rămânem cu plămânii goliţi timp de 4-5 secunde, după care reluăm ciclul mai sus menţionat. Timpii pot fi adaptați iar metoda de respirație corectă și conștientă poate fi practicată oricând și oriunde.
Printre oamenii de munte am întâlnit şi practicanţi ai mersului afgan – procedeu ce are la bază sincronizarea respiraţiei cu numărul de paşi parcurşi şi care fac în final din urcuş o adevărată plăcere : se inspiră pe nas pe durata primilor trei paşi, la al patrulea pas se ţine aerul în piept, în următorii trei paşi se expiră pe gură, pentru ca la al optulea pas să se stea cu plămânii goliţi, după care se reia totul de la început.
Din Șaua cu Lac (2120 m altitudine), punctul nodal al Ineului, unde își dau mâna mai multe trasee montane și care are în apropiere un mic refugiu, și până în vârf mai sunt aproximativ 15 minute de mers.
Înainte de asaltul final putem încerca bucuria uitată de a simţi pământul sub tălpi. Prin urmare, renunţăm la încălţări şi păşim desculţi timp de câteva minute pe pajiştea udă, încărcată cu picături de ploaie, pe pietre ori chiar prin pătura de omăt proaspăt. Şi scăldatul matinal, în boabele de rouă, şi baia de soare pe o uriaşă stâncă însorită au efect miraculos, cu menţiunea că expunerea pielii la radiaţia solară, într-o doză rezonabilă şi la timpul potrivit, are un efect vindecător de netăgăduit.
La coborâre ne bucurăm din nou de priveliștile pitorești.
Din Șaua Ineuțului, pentru a face un traseu în circuit, nu vom apuca poteca pe care am urcat, ci vom urma cărăruia ce trece pe sub Vf. Ineuț și coboară spre Șaua Gajei, oferindu-ne posibilitatea de a vedea de sus circul glaciar Lala, cele două lăcușoare și multe alte minunate lucruri.
„Fericirea este floarea unei îndelungate vieți interioare de bucurie și mulțumire; ea vorbește despre ore și zile tihnite petrecute pe cele mai însorite piscuri ale sufletului” – Maurice Maeterlink.