Pentru om, ca veșnic – și vajnic – călător, mi se pare normală și necesară curiozitatea care-l îndeamnă să vrea, să vadă, să descopere, să cunoască, să înțeleagă… De la această premisă pornesc și astăzi când prezint succint un traseu de toată ziua, sau altfel spus: de orice vreme și pentru orice mărime de ghete, pe care l-am îndrăgit de la prima întâlnire, pe care l-am făcut, nu o dată, chiar și de unul singur (fiind vorba de un loc sigur, aflat la îndemână) și pe care-l percep ca pe un refugiu potrivit pentru una bucată zi lungă, caniculară de … Citește mai departe
Justiție electorală
Nu-n tovărășie lată de câmpie, ca frică la netrebnici să le fie, ci fiecare plecat spre a sa fâșie, de moșie.
Deliberat divizați, pentru a ne putea conduce cum vor și obișnuiți fiind, parcă mult prea mult, să privim doar în propriul pătrățel, doar în petecuțul în care avem înfipt anunțul „Nu intrați ! Proprietate privată !” și pe care-l cultivăm intensiv cu individuale interese, demne de câteva cârciumărese, nu prea știm – cert e că nicidecum nu reușim – să ne unduim unitar, ca un lan, și să măturăm tot ce aduce a „bube, mucegaiuri și noroi”, vorba lui … Citește mai departe
Nu vrei ?… Să urci LA CELE TREI…
… vârfuri îngemănate, din culmea „cale de-un ceas” a Țibleșului, în data de 20 iulie, de Sf. Ilie ? De ce tocmai atunci ? Dintr-un prim motiv de natură pragmatică, căci nemarcat cum din păcate încă mai este – nu știu care sunt argumentele celor de la Salvamont – probabilitatea de a vă rătăci pe munte este minimă, Țibleșul fiind în acea zi plin de pelerini, ce urcă, spre „creștetul cu trei capete”, de pe toate potecile și dinspre toate zările pământului. Și mai e un motiv pentru care vă recomand, cu toată dragostea, să acceptați această mică jertfă spirituală: … Citește mai departe
Viorel „cel voinic (cu înțelesul de viteaz, de îndrăzneț !!!) și merele de aur”
Iar când s-a înfățișat Tatăl ca să vadă, nici nu i-a venit să creadă: merele erau toate în pomul încredințat și surâdeau voioase-n soare de atenta-i îngrijire, iar în livada minunată, ca prin farmec, peste noapte, El făcuse să răsară un rând întreg de pomi cu mere aurite „și mai și”, iar pe deasupra, și-un pom „din cel mai cel…”, unul de-a dreptul extravagant, încărcat cu mere domnești, de diamant. Și toți se minunau…
„Căci el însuși spusese că un proroc nu este prețuit în patria sa” – Biblia, Evanghelia după Ioan, 4 : 44
Așa cum și … Citește mai departe
Nu mai vreau eroi, de război !
Joi, printre ploi, am urcat în Grui, la liturghie. În Gruiul Călimanilor unde, prin grija și sârguința maicilor de la Mănăstirea Piatra-Fântânele și prin prezența Episcopului-vicar Benedict Bistrițeanul, de Sărbătoarea Înălțării Domnului s-a slujit din nou la înălțime – la propriu și la figurat – lângă altarul alpin ridicat peste groapa-comună a celor șaizeci de martiri militari, din timpul primului război mondial, rămași, poate anume, fără de nume și care-și petrec acolo, sus, printre nori, veșnicia.
Nu a fost pentru întâia dată când mi-a fost dat să particip la o rugăciune rostită-n munte, preotul năsăudean Crin-Triandafil Theodorescu (și un statornic … Citește mai departe