E acolo mereu, în fiecare duminică lăsată de Dumnezeu, în banca a doua, capătul dinspre culoarul central al bisericuței și chiar dacă o cunosc de ceva vreme, doar din vedere, nu mă satur să mă minunez de evlavia de care dă dovadă. Cu un sfetăr alb de lână împletită, pantaloni negri și un batic al cărui nod și-l aranjează periodic sub bărbie, are cu ea, de fiecare dată, o plasă cu trei pâini, pentru săptămâna care urmează. Le-ar putea cumpăra doar la ieșire, însă, cel mai probabil, le aduce cu ea, de dimineață, pentru a le sfinți în biserică, prin … Citește mai departe