Iernile ultimilor ani, preponderent private de alb, s-au târât monoton și mohorât, ca un talmeș-balmeș de toamnă târzie și primăvară timpurie. Din acest motiv, cred, atunci când dă peste lume un ger de crapă pietrele ori se-ntâmplă minunea să ningă molcom, cu fulgi mășcați ce se „împăturesc” curat peste câmpuri, peste copaci, peste case, peste cugete…, mă cuprinde o stare de visare. Nu una de melancolie propriu-zisă, de nostalgie pură – ce presupune și o anume componentă de tristețe -, ci una de poezie, de reverie vie, veselă, reconfortantă și chiar luminoasă; nu una în care amintirile mă țin cu … Citește mai departe
Month: January 2022
Pe Everestul României
Acum, când facem primii pași în noul an, încărcați de aspirații și cu gândul la ascensiuni, mi s-a părut potrivit să redeschid capitolul „Drumeții montane” cu „ Înalt Prea Ascuțimea Sa”, cu Moldoveanu ce stă de strajă la hotarul dintre Transilvania și Muntenia. Bizară e această denumire dată celui mai înalt vârf montan din Carpații României, cum la fel sunt și ale altor piscuri plasate în preajma sa și care îl fac de nevăzut din Depresiunea Făgărașului: Vf. Bisericii – sculptată-n stâncă -, Vf. Corabia (n-am aflat abandonată acolo arca lui Noe), Vf. Ucea (nu Mucea!) sau Vf. Tărâța (nici … Citește mai departe
Cuminecătura cu iubire
„De bunăvoie și nesilit de nimeni” mă supun, în cele ce urmează, unui exercițiu de smerenie. Că asta fac acum când mâzgălesc impresiile de călătorie literară, cu un capăt bont de creion chimic, pe marginea unei cărți scrisă cu o peniță de aur. Cu speranța că, totuși, demersul meu sincer, dezinteresat nu va fi calificat ca un act de sacrilegiu, îmi asum acest sacrificiu și pentru a vesti că prin mijlocirea cărții „Într-o bună zi se va termina” e pe cale să se nască un scriitor mai plin de simțire, de neastâmpăr, de patimă, de profunzime… decât a fost Nikos … Citește mai departe
Între Ch(r)in și Amin
Cu mulți ani în urmă, Sorin (Gârjan) mi l-a dăruit, ca prieten, pe Crin (Triandafil Theodorescu), iar eu, la rândul meu, am prilejuit prietenia dintre Crin și Andrei Redl, Robert Rubl, Ioan Lumperdean și ceilalți părtași de potecă suitoare și cuceritoare de munți, că așa se-ntâmplă-n viață: un prieten bun aduce întotdeauna cu el și așază lângă inima ta pe un altul, asemenea lui.
Pe atunci, de ceva timp, ca un gândac mă rodea un gând: să cobor în Tăușoarele Gersei. Cutreierasem culmile desfășurate sub cer și îmi doream să văd și minunea zămislită în … Citește mai departe
Înghețul și uitarea
De Crăciun, ne podidesc amintirile, regăsindu-ne în cristalinul fiecărui copil-colindător și privind chipul lui Dumnezeu în fiecare pălmuță întinsă după un bănuț. Nimic nu se compară cu farmecul copilăriei, de care este strâns legată și la loc de cinste așezată în panoplia înjurăturilor autohtone cu sens înghețat-controversat și expresia: „Du-te-n moașă-ta pe gheață!”. O sudalmă amicală și afectuoasă, sau așa am perceput-o inițial, când o mai auzeam rostită, cu drag, de câte un părinte atunci când odorul făcea o năzbâtie … Citește mai departe