Ziceam deunăzi că doar lepădarea de țărână dă aripi omului și că numai desprinderea de la țăruș (de care singur, și strâns, s-a legat) îi permite spiritului înălțarea spre cote noi, necunoscute. Și totuși ce dificilă e luarea deciziei de dezicere de lucrurile meșterite din lut (și mai ales punerea în practică), câtă vreme, potrivit Vechiului Testament, chiar și bietul om tot din lut a fost croit, iar în ebraica veche (limba bibliei) numele de Adam are și înțelesul de om, și semnificația de pământ, cuvântul adamah însemnând, de fapt, țărână. Și nu e deloc de mirare, Cartea Facerii relatând … Citește mai departe
Author: Justeţe.ro
ÎNĂLȚAREA
Charles Baudelaire are, în volumul Florile răului (Les fleurs du mal), un poem pe care l-a intitulat „Înălțare” (Elevation) și care-mi pare că surprinde, într-o mare măsură, sensul existenței, fie că-i spunem mântuire, iluminare sau, mai nou, dezvoltare personală.
„Deasupra peste lacuri, deasupra peste mare / Și peste munți și codri și neguri, peste cer, / Și dincolo de lună, de soare, de eter, / Și dincolo de zarea întinderii stelare.”
Înălțarea nu înseamnă o înaintare în rang, în ierarhie, cum poate ar considera careva, ci o ridicare la o înălțime mai mare și Doamne la ce grea încercare e … Citește mai departe
Două stele…, de castele
Cum ploaia de stele s-a sfârșit și floarea stelei a-nflorit, vin cu recomandarea de a vizita două castele, două castele de cinci stele mureșene: unul amplasat la drumul mare, pe malul Mureșului, în localitatea Ogra, la egală distanță între Ungheni și Iernut, unde în prezent ființează o pensiune turistică de excepție, iar celălalt așezat dincolo de deal, pe un culoar rutier paralel (mult mai liniștit!!!), în satul Bahnea, cu pământurile binecuvântate de Târnava Mare și unde se ajunge ușor dacă din Ungheni o cotim scurt, spre stânga, către Podgoria Villa Vinea, incinta acestui din urmă castel adăpostind astăzi un muzeu … Citește mai departe
Până la capăt
După cum bine se știe, în prima parte de drumeție se urcă, se (ab)urcă, ca și-o curcă (beată!!!), pe două-trei cărări (sau printre poteci), căci beția vieții, ce doar la debut atinge nivelul de preaplin, este dată, din plin, de elan, de entuziasm, de sentimentul că orice-i posibil și aproape totul permis (sau acceptat), erorile fiind preponderent retractabile și, mai ales, scuzabile, puse pe seama euforiei, a lipsei de acomodare, a ceții matinale… Dincolo însă, de crucea amiezii, de granița mulțumirii de sine dată de dorința împlinită, și numai dacă se conștientizează că nu mai e nimic de dovedit, zarea … Citește mai departe
La răscruce de rânduri…
Într-o lume aflată parcă în derivă (și poate chiar în declin!!!), puternic polarizată și inundată, cu deasupra de măsURĂ, cu ură, ea devenind, în timp, principala-i trăsătURĂ, mi-am impus un răstimp de tăcere. E suficient să treci în revistă comentariile anonime postate la finalul articolelor de presă pentru a realiza care este starea de spirit a maselor largi, cuprinse și de frustrare, și de furie, de nu se mai acceptă om pe om. Cum s-a ajuns aici o știm cu toții, cum la fel de bine îi cunoaștem și pe vinovați, dar mă întreb cât contează în ecuația socială actuală … Citește mai departe