Cărți alese

„Orice sfânt are un trecut, orice păcătos are un viitor” – Oscar Wilde

Spre deosebire de justiția pământeană, unde există coduri ce incriminează anumite acțiuni ca infracțiuni, ce statornicesc criterii de evaluare a pericolului social, cauze care înlătură caracterul penal al faptei ori diminuează gradul de vinovăție al făptuitorului, și care stabilesc sancțiuni specifice, inclusiv modalitatea de ispășire a acestora, înfăptuirea judecății divine este înveșmântată într-un văl de nepătruns. Pare un paradox, o imperfecțiune a creației, dar nu cred că este pur întâmplător, căci înfruptarea din pomul cunoașterii ne-a deschis definitiv „ochii” conștiinței asupra hotarului dintre bine și rău – … Citește mai departe

Vasile Nașcu

O veche vorbă românească rostește răspicat că: „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți îndeasă nimic în traistă”.

Ca atare, e de preferat să nu stăm spășiți în „crucea drumului” , cu mâinile așezate în poală, pentru a fi miluiți cu câte ceva, chiar dacă disputa cu destinul e asemeni luptei cu zmeul din povești: îndelungată, aprigă și nedecisă până în ultimul moment. Uneori se prea poate ca seara târziu să adormim abătuți, ori chiar hotărâți să renunțăm la confruntarea cu soarta cea șireată, dar pentru a fi declarați învingători este absolut necesar ca dimineața devreme să o luăm cu perseverență de … Citește mai departe

Cuvântul

Cuvântul reprezintă nota distinctivă și axul central al existenței umane, oratoria fiind ridicată încă din antichitate la rang de artă. Decisivă a fost contribuția cuvântului și la izvoarele istoriei. Instigarea la înfruptarea din pomul cunoașterii s-a făcut pe calea cuvintelor și tot de cuvinte, grele, de blestem, a fost însoțită izgonirea din eden. Păcatul poate fi așezat în trei tipare: lucrul, gândul și cuvântul, iar edificarea grandiosului turn babilonian a eșuat tot cu aportul cuvântului. Paradoxal însă, chiar și după amestecarea limbilor pământului, cuvântul respect are, aproape pretutindeni, același înțeles. Nu este o simplă întâmplare nici apropierea fonetică dintre vânt … Citește mai departe

Lucian Blaga

„O singură rugăciune am: Doamne, nu mă lăsa niciodată să fiu mulțumit de mine însumi”.

O asemenea concepție de viață a avut Lucian Blaga (09.05.1895 – 06.05.1961), născut și înmormântat la Lancrăm (Alba), eseist, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român – una dintre cele mai marcante și polivalente personalități creatoare a secolului XX, opera sa constituind o sinteză personală de mare originalitate.

În perioada interbelică Lucian Blaga a venit în mai multe rânduri la Bistrița, unde locuia sora sa Letiția, căsătorită cu revizorul școlar Ion Pavel, familia Pavel deținând în oraș una dintre cele mai … Citește mai departe

Exercițiu de smerenie

Chiar dacă aparent așa pare, a fi sărac cu duhul nu înseamnă a fi slab de minte, lipsit de înțelepciune, de spirit, ci a fi străin de lume și neatașat de nimic material, deschizând astfel porțile smereniei, ce presupune a te scutura de mândrie și a te elibera de trecut, micșorarea stimei de sine și accesarea stării de acceptare absolută, de supunere fără crâcnire, iar în final atingerea unui liman de liniște lăuntrică.

Stagiul militar obligatoriu, efectuat în trecut, constituia pentru toți tinerii un anume exercițiu de smerenie, o provocatoare piatră de încercare și un prilej potrivit pentru a învăța … Citește mai departe