Category: Despre tot felul de lucruri

Vis de verde… dor de ducă

Dimineața devreme, în prag de primăvară, din dorința de a părea mari, maturi, suntem tentați să mai adăugăm ceva când vine vorba despre vârstă, iar spre amurg de toamnă târzie, când bruma experienței presară pe creștet albi-arginți, putem cădea în capcana de a ascunde câțiva ani. Vrem altceva, ori ne dorim lucruri pe care, fără să știm, le deținem deja. Tocmai de aceea, când ne aflăm la poalele muntelui avem privirea pironită pe pisc, și când ajungem sus, după ce ne-am îndestulat cu cer, căutăm cu nostalgie la firul șerpuit al potecii pe care am urcat.

Izvorul nefericirii este nemulțumirea … Citește mai departe

Spicuiri din istoria împrejurimilor Munților Rodnei.

Fulgii ce cad molcom pe pământ îmi evocă uitarea ce se depune peste întâmplări și întrebări.

„Istoria este martorul care confirmă trecerea timpului, iluminează realitatea, vitalizează memoria, oferă călăuzire în viața de zi cu zi și ne aduce știri din antichitate” – Marcus Tullius Cicero.

Viața mi-a oferit șansa de a avea doi profesori de istorie deosebiți, dedicați profesiei și extrem de bine pregătiți: Dan Olimpiu (Școala Generală nr.2 Ilva-Mică) și Tomi Gavril (Liceul „George Coșbuc” din Năsăud). Lecțiile predate de cei doi cărturari erau, de fiecare dată, mai presus de rândurile așezate în manual, amănuntele oferite, însoțite de noutăți … Citește mai departe

Revirimentul renașterii.

În munții cei cărunți, acum, când totul e tăcere de cristal, sub tavanul dalb și creștetul lipit de glie, florile dorm duse, în vise dulci, cu raze de soare, cu albine, cu picături de ploaie și adieri de vânt. Doar două stau de veghe la redeșteptare: ghiocelul și soața lui, brândușa, povestind în șoaptă despre câte au fost și iarăși o să fie.

Dacă natura poate renaște în fiecare primăvară, și spiritul nostru se poate reînnoi, cu bucurie, de Crăciun.… Citește mai departe

„Nu-ți cere osândă, omule!”

Nu cred că pur întâmplător cea mai frumoasă sărbătoare de peste an a fost așezată în calendar atât de aproape de solstițiul de iarnă, în apogeul întunericului, ci ca să compenseze noaptea cea lungă și să pună în evidență nașterea și creșterea luminii ce unește cerul și pământul, ori chiar rocada realizată între cele două lumi, susul fiind acum adesea cenușiu, în timp ce josul este strălucitor, cu scânteieri de stele.

Coincidență, sau poate nu tocmai, și Revoluția Română a fost înfăptuită în cursul solstițiului de iarnă, după ce a fost atins punctul minim altitudinal al întunericului, al foamei și … Citește mai departe

Valorizare

Se spune, cu fală, în ocazii de gală, că avem de toate în țărișoara noastră, de la mare, fluviu, deltă, câmpie, deal și munte, până cele „multe și mărunte”. Nu contest, dar nu o dată se-ntâmplă să constat că nu prea știm sau nu prea alocăm resurse și timp pentru a le pune deplin, pe toate, în valoare.

În materie de munți, nu avem Everestul și nici accentul alpin al Alpilor, dar avem Carpații ce țin ascuns Ardealul, ca pe o comoară, într-o alcătuire armonioasă de lemn-piatră și un farmec aparte al văilor și vârfurilor. Din păcate, poate din teama … Citește mai departe