Monte Cristallo

Scriitorul milanez Dino Buzzati, de profesie jurist și jurnalist, s-a născut la Belluno, localitate considerată poarta de intrare în Împărăția Dolomiților, locul de unde salba de sate Cadore, înșirată pe râul Piave, conduc drumeții de munte, prin strânse serpentine, către Cortina dAmpezzo, neoficiala capitală și reala placă turnantă a acestor Alpi albi, pusă în răscrucea drumurilor: „care urcă și care coboară din munte”.

Și cum acest cunoscut scriitor și mare iubitor de munte, încă din copilărie și-a îndestulat simțurile prin Dolomiți (prima sa lucrare fiind intitulată Cântecul Munților), alăturat fragmentelor extrase din cele două romane ale sale, așez câteva fotografii … Citește mai departe

Actual, și de manual

Cu mențiunea, de-nceput, că cele câteva cugetări de astăzi, despre dificultatea înfăptuirii imparțiale a actului de justiție, s-au ivit din rândurile unui roman de referință scris de Liviu Rebreanu, în anul 1940, voi păși mai departe, pe tastatură, și voi spune că „Amândoi” este mai mult – și cu totul altfel conceput – decât un simplu roman polițist, nu este doar istoria dezlegării enigmei unei duble crime, ingenios înfățișată de Liviu Rebreanu, ci și un inedit (par)curs de procedură penală, și un veritabil ghid de deontologie profesională a magistraților, ce poate fi tălmăcit, de jos și pe dos, … Citește mai departe

ParaDOX, nu neapărat ortoDOX

Cu riscul, pe deplin asumat, de a fi calificate cele câteva nedumeriri personale drept o „părere de-o para”, sau altfel exprimat, o simplă opinie de doi bani – potrivită însă cu traducerea „mot a mot” a începutului de titlu: cuvântul para amintind de un ban turcesc de mică valoare ce a circulat în Țările Române, iar termenul de dox având și înțelesul de părere -, înțeleg astăzi să plec pe calea consemnării arătând că noi, creștinii, datorăm enorm orașului Niș (al treilea ca mărime din Serbia – după Belgrad și Novi Sad -, unde își are sediul Statul Major al … Citește mai departe

Botezul Muntelui, la LA-LA (MARE) și la-la (mică)

„S-a mai dus încă un an, / S-a mai dus un an de zile, / Și cu drag beau un pahar / Cu prietenii lângă mine. /// Vârsta este doar un număr, / Eu în suflet rămân tânăr, / Simt în fiecare zi / Bucuria de a trăi, / Am cu mine prietenii.” – Tinu Veresezan

Într-adevăr, s-a mai dus încă un an de drumeție cu prietenii și celor care n-au făcut-o încă le recomand, cu toată dragostea, un loc binecuvântat de botez „întru-munte”, cu precizarea că e potrivit – și fără de pericole – numai în răstimpul de … Citește mai departe

Proces-verbal de predare poze primite de la prieteni

„În încurcături de-astea, în orice birou se ia aproape totdeauna hotărârea de a se redacta un proces-verbal. Procesul-verbal e bun totdeauna. Dacă nu folosește, nici nu strică : încă o hârtie fără rost printre atâtea milioane, și atâta tot.” – „Mendel, omul cărților”, Ștefan Zweig

Nu mai știu când am auzit, pentru întâia dată, amenințarea muiată-n mister: „că de nu…, te ia mama lui proces-verbal”, dar cu siguranță am echivalat-o, încă de pe atunci, cu „te ia mama-dracului” (sau mama-naibii, după preferințe), abia mult mai târziu realizând că e și o reminiscență a răstimpului de canibalism comunist, de prin … Citește mai departe