Cu mențiunea, de-nceput, că cele câteva cugetări de astăzi, despre dificultatea înfăptuirii imparțiale a actului de justiție, s-au ivit din rândurile unui roman de referință scris de Liviu Rebreanu, în anul 1940, voi păși mai departe, pe tastatură, și voi spune că „Amândoi” este mai mult – și cu totul altfel conceput – decât un simplu roman polițist, nu este doar istoria dezlegării enigmei unei duble crime, ingenios înfățișată de Liviu Rebreanu, ci și un inedit (par)curs de procedură penală, și un veritabil ghid de deontologie profesională a magistraților, ce poate fi tălmăcit, de jos și pe dos, … Citește mai departe